Un vis de iarna
Sunt, in zapada, la fel cum este un punct facut cu creionul pe o coala mare si alba de hartie. Visam cum, imbracata in panze albe imaculate, mergeam in sensul invers bataii fulgilor de zapada. Ninsoarea imi acoperea parul, iar din spatele-mi inghetat cresteau aripi imense de gheata care se inaltau pana la cer.
Ca un culoar nesfarsit si gol parea sufletul batut de crivat, iar in ochi stralucea lumina stelelor. Urechile n-auzeau decat vocea vantului si ramasesem fara glas. Urmele talpilor sapau gropi adanci in care se inecau sufletele pierdute, iar zapada le acoperea cu raceala.
Se crapa albastrul cerului si curge in rauri. Se sparg norii si purifica inimile. Ard stelele si aprind speranta…
Picioarele merg tarand dupa ele rochia alba din panza si parul nins. Aripile mari zgarie totul in jur. Ninsoarea acopera omul. Pana cand nu se mai vede decat o aripa franta iesita in gramada alba de zapada…
Postat de: Sorina-Corneanu Miercuri, 02 Decembrie 2015
despre zapada, despre visuri, Vis de iarna
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
