Si totusi...Te iubesc!

Stau si ma intreb: "Oare sa fie asa?" Incerc sa-mi intorc gandurile in alta parte, altfel simt ca innebunesc, dar nu pot.

Te iubesc pe tine pentru ca m-ai scos dintr-o viata in care nu mai era soare, in care nu mai puteam distinge intelegerea de neintelegere. In care nu ma mai regaseam.

Am simtit ca tu m-ai fii putut intelege, ai fii putut fii scaparea mea. Si te-am primit, mi-am deschis sufletul dupa mult timp. Dupa mult timp in care am trait in intuneric, in care am incercat sa gasesc iesirea, ai aparut TU, salvarea mea.

Pentru asta te iubesc?

Nu, nu pot sa te iubesc doar pentru asta. Sufletul meu imi spunea sa-ti las drumul deschis, dar mintea ma indemna sa nu te las sa patrunzi pe un teritoriu stins. Pentru ca poate nu meritai asta.

Pentru ca nu aveam niciun drept sa te oblig pe tine sa imi trezesti sufletul la viata si sa-mi dai motive sa merg mai departe. Dar am cedat. Sufletul meu a luptat mai mult decat ratiunea. Pentru ca poate nu am realizat inainte cata nevoie aveam de tine.

Iar tu...Ai aparut ca un ideal stins care a revenit la suprafata cu o forta naucitoare, mult mai puternica decat suferinta mea. Mi-ai oferit toata iubirea ta, iar eu mi-am pus toata credinta in puterea ta tamaduitoare.

Pana cand...

Tu ai incetat sa mai lupti. Sau ai gasit alte idealuri...Sau pur si simplu ai incetat sa mai crezi in universul pe care noi doi il creasem. Iar eu am ramas pustiita de toate sperantele, de toate visele, de tot ceea ce credeam ca exista si n-a fost decat o iluzie.

De ce?

De ce n-ai putut fii langa mine atunci cand am avut cea mai mare nevoie de tine?De ce ai ucis cu atata cruzime niste sentimente atat de nobile? Stiu ca n-ai facut-o din rautate sau din lasitate. Ai facut-o pentru ca ma iubeai prea mut, pentru ca iti era teama sa nu fii subjugat de propriile sentimente.

Si cel mai trist sau cel mai fericit lucru e ca ranile lasate de iubire nu se vindeca niciodata. Cicatricele vor insemna pentru totdeauna  un suflet  ranit.

Te-ai gandit vreodata  daca ai dreptul de a marca amintirile cuiva pentru totdeauna?

Nota obtinuta:
0 (0 voturi)
4166 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Mihaela-Bobescu Luni, 04 Octombrie 2010

Etichete pentru acest articol:

scapare, amintiri, intuneric, suflet, ratiune


S-ar putea sa va intereseze si:

„Mai regina decat floarea doar femeia poate fi.” (Dumitru Matcovschi). Iata un citat [..]
citeste si comenteaza
Cu toate ca in aceste timpuri moderne imaginea marinarului este insotita de anumite [..]
citeste si comenteaza
Este frumoasa, gatita in straie ruginii si vine cu o recolta bogata, cu miresme [..]
citeste si comenteaza
Prima zi de primavara geroasa, mai friguroasa ca cea de anul trecut, cand ghioceii unul [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

De cate ori ai fost tentata sa spui „gata” si totusi ai mers mai departe?Chiar daca el nu s-a [..]
citeste si comenteaza
Dar oare te iubesc pe tine sau iubesc iluzia ca tu ma vei proteja mereu,imi vei purta de grija,ma [..]
citeste si comenteaza
De cate ori nu te-ai intrebat de ce e atat de greu sa fii pe aceeasi frecventa cu iubitul tau? De [..]
citeste si comenteaza
Cat de des reusesti sa-ti impui propriile pareri in fata iubitului tau? [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate