Pledoarie pentru fertilizarea in vitro
„Bratele unei mame sunt alcatuite din tandrete, iar copii adorm profund in ele” (Victor Hugo). Nu sunt un om de specialitate, dar sunt o femeie care a avut sansa unica de a „trece” prin minunea secolului in care traim.
Din acest motiv, m-am gandit sa va impartasesc experienta mea, una care s-a incheiat minunat... La dublu!
Este foarte greu sa vezi in ziua de azi femei care fac copii pe banda rulanda si apoi ii parasesc; te apuca asa o ciuda si o revolta greu de stapanit.
Cunosc foarte bine drama femeilor care isi doresc cu ardoare copii, si din pacate, din motive medicale, aceasta dorinta nu le este permisa. Trec prin incercari cumplite, traume psihice si emotionale si risca aproape totul pentru a avea aceasta farama de om.
Fertilizarea in vitro, experienta personala
Totul a inceput acum multi ani, cand la noi, tehnicile de fertilizare erau destul de la inceput: anii '90. Si eu, ca multe alte femei, am asteptat 8 ani... 8 ani de intrebari fara raspunsuri, 8 ani de depresii, 8 ani in care vedeam cum altii au copii cu atata usurinta...
Pentru mine, sansa a aparut prin Profesorul Doctor Virgiliu Ancar. Pentru mine, cei 8 ani de asteptare, s-au incheiat. Desi stiam de la inceput ca procentajul este unul destul de mic pentru reusita, am sperat din tot sufletul ca totul se va incheia cu bine. Si, am avut sansa minunata de a se implini chiar de la prima fertilizare. Este adevarat, si nu vreau sa sperii pe nimeni, fiindca eu sunt doar un caz intre multe altele, am avut o sarcina cu probleme. Cu cerclaj in prima luna, cu stat mai mult in spital, si restul la pat cu tratament. Dar nu regret nimic, si daca ar fi sa o mai trec inca odata prin toate acestea, as facea-o inca, si inca o data.
Finalul este unul fericit, care sterge tot, toate spaimele din cele aproape 9 luni, toate suferintele fizice. Cand mi-am vazut si mi-am tinut in brate fetitele, a fost cea mai unica si mai de nepatruns minune. Restul nu mai exista. Din acest motiv, fac o pledoarie pentru cele ce isi doresc cu ardoare un copil, sa nu se dea batute, sa incerce orice este omenesc si medical posibil.
Din acest motiv, fac o pledoarie pentru tot ce inseamna descoperiri in fertilitate. Chiar daca sunt opinii pro si contra. Intotdeauna au fost. Si eu m-am luptat cu aceste prejudecati, erau doar anii '90! Si eu am auzit pareri rautacioase, pareri care blamau fertilizarea in vitro. Dar pana la urma, dorinta de a deveni mama este si trebuie sa fie una care sa nu tina cont de ceilalti. Cu atat mai mult nu le inteleg si nu le voi putea intelege vreodata pe cele care isi parasesc copii...
Fac o pledoarie pentru femeile pentru care un copil inseamna totul si sunt dispuse sa incerce totul.
... si sa nu se dea batute...
O sa inchei cu un citat din Honore de Balzac:
„Inima unei mame este un adanc abis in strafundurile caruia vei gasi intotdeuna iertarea”
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 07 Iulie 2014
mama si copilul, fertilizarea, fertilitate
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cum sa te imbraci la o cina romantica? 5 sfaturi utile
- Drepturile pasagerilor: tot ce trebuie sa stii inainte de zbor
- Ce trebuie sa stii despre asigurarea RCA cand inchiriezi o masina?
- Beneficiile utilizarii produselor de curatenie profesionale in gospodaria ta
- 3 sfaturi utile pentru curatarea si intretinerea pardoselilor
