Masca de zi cu zi
Octavian Paler spune ca toti purtam o masca de sticla...Si e atat de adevarat! Cine nu si-a pus o singura data o masca si nu a iesit cu ea in lume? Cine nu si-a pus masca fericirii, iubirii, prieteniei, sperantei, respectului, recunostintei, increderii? Cine nu si-a pus pe fata un zambet automat, care nu transmite nimic...si care dincolo de toate, ascunde in ochi atata tristete?
Trebuie sa purtam mastile acestea de sticla pentru a supravietui, pentru ca altfel ar trebui sa fim nevoiti sa vedem o mare de oameni tristi, deprimati si cu zambet ascuns.
Mai rau este cand cei din jur nu pot privi dincolo de aceste masti de sticla...desi totul e atat de transparent...Si noi continuam sa ne punem masti zi de zi, astfel ajunge masca sa devina parte din corpul nostrum, sa nu ne mai simtim noi insine fara masti, sa ne pierdem in atatea masti, si sa ne pierdem identitatea, si sa nu ne mai recunoastem.
Masca devine adevarata fata a noastra, iar noi ajungem straini de noi. De noi insine.
Imaginati-va o situatie destul de intalnita azi.
O fata, o femeie...singura in casa, decide sa iasa in lume, sa cunoasca si sa intalneasca lume noua. Si incepe sa se machieze in cel mai frumos fel, cu cele mai bune machiaje, isi da cu cel mai ademenitor parfum, imbraca cele mai frumoase haine...si iese in lume. Si toata seara este doar un raset, si atrage privirile celor din jur...si poate se simte bine, sau macar incearca. Si este increzatoare ca poate va cunoaste pe cineva, cu care sa aiba ceva in comun. Degeaba. Doar se invarte intr-o lume in care si ceilalti sunt ca si ea. Purtatori de masti. Doar ca unii sunt mai priceputi si stiu cum sa le faca mai putin vizibile. Altii pierd in lupta asta a mastilor. Ca si fata, femeia aceasta. Dupa toate acestea, ajunge acasa, isi da jos machiajul, hainele...parfumul inca se mai simte....si ramane ea...singu ra cu ea. Fara nimic. Fara prieteni, fara cineva care sa-i tina de urat, fara frumusetea mascata. Doar cu un suflet gol, care nu mai stie sa rada decat atunci cand este automat, cu ochii plansi, care mai aduna inca o apasare. Nici macar masca nu o insoteste in aceste momente. Ar fi culmea sa purtam masti si cu noi.
Postat de: Bianca-Calea Sâmbătă, 11 Septembrie 2010
masti, femeie, relatii umane
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
