Responsabilitatea in societate (I)
Responsabilitatea indusa de societate zdruncina increderea in sine, aduce cu ea frica de esec, teama de a nu putea pastra o imagine buna in lume; adevarata responsabilitate are greutatea de a ne deschide ochii catre persoana minunata ce suntem deja, cu defecte si calitati.
Responsabilitatea adevarata da puterea de a ne privi pana in adancul sufletului, dar a-ti asuma aceasta responsabilitate necesita un curaj nebun.
Chiar din adolescenta ni se spunea ca trebuie sa devenim responsabili. Eu una imi amintesc aceasta si cred ca nu sunt singura. Ce ar presupune am dedus fiecare in parte, privind in jur la familie, prieteni, la oamenii mari. Responsabilitate pentru majoritatea dintre noi inseamna griji, sarcini, greutati, renuntarea la placeri in favoarea lucrurilor importante. Este tabloul cu care am crescut si in care eram asteptati sa ne integram frumos.
O piedica in calea responsabilitatii?
Se vorbeste despre o criza a adolescentei, aceea prin care cu totii am trecut prin modalitati diferite. Ce sa fie oare aceasta criza? Este o rezistenta mentala, o dorinta de a fugi de responsabilitatea ce ni se impune si, este de inteles, nimeni nu a explicat ce ar presupune aceasta mai mult decat prin schimbarile anatomo-fiziologice. Parintii nostri au venit cu acelasi “bagaj de responsabilitate” dobandit si din “dragoste” anumita ne imping sa devenim adultii perfecti.
Unii, tot din aceasta dragoste pentru parinti si norme conventionale, devin “adultul perfect”, construindu-si viata cu o minima doza de responsabilitate, avand slujba perfecta, sotia/sotul perfect, prieteni potriviti, ‘copii minunati’. Altii, cu toate ca isi iubeau parintii, au simtit o contradictie intre ceea ce li s-a spus si ceea ce au simtit ca ar putea fi bine si au aplicat Binele, traind inversul parintilor lor si chiar inversul anumitor norme impuse.
La ambele clase aparand insa - rezistenta, aparand discutiile interminabile, neintelegerea si se creaza prapastia dintre generatii. La primii nu se observa rezistenta psihica, ei dorind sa ‘functioneze’ perfect in ton cu normele impuse ale familiei/ parintilor cat si ale societatii, pe cand cele personale trebuie sa astepte isi gasesc ‘indeplinirea’/ satisfactia prin distractii, dintre cele mai diverse de multe ori. Distractia pare o forma de scapare de toate normele, timp in care poate face aproape orice.
“Adultul perfect” prin prisma responsabilitatii s-ar cam intui a fi tot “copilul perfect”, insa nu prea ii place lui sa fie numit asa… Pentru ca “acest copil perfect” este tot timpul acela cuminte, acela care concret nu si-a trait copilaria, ci doar niste norme conventionale impuse. S-a intamplat asa la inceput pentru castigarea anumitor avantaje materiale (bomboane
) in primul rand, apoi au continuat asa pentru ca nu au mai stiut altceva sa faca.
“Adultul perfect” este de fapt o imagine confectionata de societate, ca fiind un amalgam de ‘calitati’ spre care majoriatea tindem; “adultul perfect” ar implica devenirea, accederea, avansarea pe treptele inalte ale societatii cu tot ceea ce ar presupune, dar a fi altcineva decat esti, de a atinge o perfectiune, un ideal utopic in fond si de a ignora ceea ce deja esti... “Adultul perfect” este un ambalaj de ‘calitati’ ce par a straluci de la distanta, insa de la apropiere miros cam neplacut, deoarece ‘calitatile’ acestea fiind cam ingramadite in acel om se sufoca singure. Este un pachet stralucitor din exterior, dar un ambalaj gol, ca un 'actor gol' deplin, cautat, aspirat, dar disociat...
Dar ce se intampla mai departe cu “copiii perfecti" si cu cei ce incalca orice conventional?
Vremea trece pentru fiecare in mod egal mai mult sau mai putin. "Adultul perfect", ce si-a construit viata dupa tabloul familiei si al societatii, caz in care de i se va narui familia sa, slujba sau copiilor lor de li se va intampla ceva ori devin total nereceptivi, neascultatori fata de seaman, va suferi si va fi in dilema de a rezolva problema tot in consens cu toate prescriptiile societal ale “adultului perfect”.
Construind ceva doar pentru a arata ca te integrezi, deoarece atunci cand mai cade cate o caramida, se vede daca persoana respectiva o va pune la loc fara prea mult efort sau poate va darama cu mana lui totul pentru a construi ceva nou. Aceia care isi construiesc un viitor pe prescriptii si devin oamenii perfecti in societate doar pentru laude si onoruri, in momentul unui cutremur insa, daca se va intampla in mica lor lume, vor ramane mult timp sub daramaturi sau vor incerca sa refaca ceva ce nu mai poate fi la fel.
Adevarata responsabilitate
Vine si momentul descoperirii adevaratei responsabilitati. Sa fii responsabil pentru tot, pentru ce ti se intampla, pentru cine esti, pentru reactia provocata in exterior. Pentru ca a fi responsabil nu insemna renuntarea la bucurii, la viata privata deplina, ci inseamna chiar aceasta - bucuria vietii cu tot ceea ce ne da ea! Chiar daca uneori apar greutati, ceea ce este si normal, bucuria vietii nu trebuie sa o ignoram.
Acum avem concepte, totul construit pe baza lor, iar daca vrem sa traim altfel, mai intai este nevoie sa daramam conceptele societatii adunate intr-o ‘carte sfanta’. Caci, ce poate fi mai greu decat sa renunti la propriile concepte, idei, fixatii (nu ca ar fi total bune, cu toate ca unele mai sunt, asa dupa cum ar fi incapatanarea ce isi are partea buna – perseverenta) si siguranta ca tu nu ai dreptate? Nu poti sa incepi prin a iti schimba faptele, caci toate faptele sunt mai intai gandite, iar gandirea asta este acea “carte sfanta personala” pe care fiecare o apara cu propriile metode.
Sa luam un exemplu: casatoria. Si acum sa vedem cam ce conceptie generala i s-a dat. Pentru barbati este un fel de “trebuie”, un fel de inchisoare, un fel de “gata cu tineretea mea”, cu distractia si libertatea. Dar se casatoresc pentru a fi “adultul perfect” in rand cu lumea, si totusi pentru a nu pierde libertatea (este o lupta cu pastrarea libertatii!) incep sa o caute in afara casatoriei in diverse moduri, dupa cum o percepe fiecare. Femeia de asemenea vrea sa fie in randul lumii, caci si ce femeie este mai “respectata” decat cea casatorita? Si tot pe baza unor concepte, incatuseaza adultul perfect. Dar prizonierul incearca a evada, este prins si adus inapoi in fata lui, la judecata cu Sinele. Viata lui din casnicie devine astfel si mai sufocanta. Iar femeia se intreba cu ce a gresit ea sa aiba asa barbat la usa. Bineinteles certuri, frustari si aruncarea responsabilitatii pe umerii celuilalt.
Si cine ar trebui sa fie responsabil? Unul pentru celalalt? Nu. Dar totul devine apoi si o lupta a conceptiilor, iar tinta finala, este castigarea dreptatii si libertatii in fata celuilalt.
Radacina oricarei probleme interumane nu este nici macar lipsa de comunicare, caci multi oameni comunica, dar ce comunica ei de fapt? Idei generale departe de a fi personal valabile in orice context sau situatie.
Si totusi, poate fi adevarat faptul ca este valabila o “carte sfanta personala” doar pentru tine pentru un anume moment, dar ca pentru o viata intreaga?
In viata, indiferent de orice situatie si chiar de cazi la propriu, trebuie sa fi responsabil!!
Un articol de: Andreea Catuneanu
Postat de: Redactor-Colaborator Marți, 25 Iunie 2013
despre viata, sfaturi de viata
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Creeaza o ambianta Zen intr-un Sushi Bar: idei de amenajare si decor
- Ergoterapia si Parkinson: Cum sa imbunatatesti calitatea vietii prin activitati zilnice
- Microfoanele lavaliera vs. microfoanele shotgun: care este mai potrivit pentru podcast?
- Stilouri Pelikan: ce sa alegi pentru copilul tau?
- De ce sa alegi produse de carmangerie provenite de la ferme certificate?
