Nu suntem sabloane
Nu ne intrebam niciodata cata vreme oamenii vor mai simti nevoia sa faca din noi ceea ce considera ei de cuviinta? Sa ne transforme in sabloane ale perfectiunii care le serveste, in diferite forme, lor si intereselor lor personale si numai atat?
Oare cata vreme vor mai simti nevoia sa se foloseasca de ceilalti pentru a-si atinge scopurile si oare cand vor intelege ca se poate trai si altfel si ca in jurul lor exista altii care reusesc sa obtina aceleasi lucruri in viata fara sa te transforme si sa te foloseasca intocmai ca pe o coala alba de hartie pe care apoi o arunca la cos?
Ma intreb pana unde poate merge egoismul oamenilor si probabil cu totii ne intrebam cum putem sta departe de aceste minti inchise in capete reci si trupuri inerte care ne aleg, ne transforma in sabloane si ne ciopartesc la infint dupa noi si noi nevoi personale, pana cand nu mai ramane nimic. Pana cand bucati rupte, resturi de plastic si colturi, ramasite si sute de mii de forme ramase fara forma vom fi noi.
Din tot ce eram ajungem sa ne lasam maruntiti de ceilalti, astazi putin, maine putin si peste o saptamana...putin. Ajungem mici, tot mai mici, mai deformati, mai putin noi. Ne rupem bucata cu bucata pana cand devenim marunti si ne deformam zi de zi pana cand devenim altii.
Sablonul actual nu mai seamana cu acela de la inceput. Noi nu mai semanam cu cel de la inceput. Fiecare ne-a taiat din colturi, ne-a adaugat laturi sau ni le-a redus, astfel incat sa ne incadram perfect in nevoile lor. Cu totii ne-au folosit. Ne-au folosit pana cand si-au vazut interesul pentru ca apoi sa ne arunce la gunoi doar pentru ca nu ne mai incadram in nevoile lor. De ce? Pentru ca ne micsorasem pana cand nu mai ramasese nimic, pentru ca ne transformasera pana cand nu au mai avut ce sa foloseasca din noi. Nu mai eram noi. Erau niste masinarii automate care nu mai raspundeau la comenzi. Care au realizat stocuri peste stocuri de profit si interesele celorlalti, iar apoi au devenit inutile. Si au fost date la o parte pentru a nu mai ocupa spatiu.
Nu suntem sabloane. Forme perfecte ale ceva, atunci cand ne nastem. Ne prezentam ca forme normale si pe parcurs, tuturor, insa la un moment dat cineva considera perfectiunea a fi altceva si neputand sa gaseasca, gasesc pe cineva perfect de transformat. Si acelasi poti fi tu. Cand nu te astepti. Te vor decupa, te vor colora dupa bunul plac si te for folosi pana la epuizare pentru stantele prin care isi ating interesul. Apoi vei fi uzat, micsorat, tocit, indoit si… nu vei mai fi bun. Nu te vor mai folosi. Pentru ca nu vei mai putea face acelasi stante fara limita. Te vor arunca si vor uita ca ai ajuns asa din cauza lor. Nu va mai conta nimic.
Nimic nu conteaza niciodata pentru nimeni.
Postat de: Sorina-Corneanu Sâmbătă, 12 Aprilie 2014
despre sabloane, oameni diferiti
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cum sa te imbraci la o cina romantica? 5 sfaturi utile
- Drepturile pasagerilor: tot ce trebuie sa stii inainte de zbor
- Ce trebuie sa stii despre asigurarea RCA cand inchiriezi o masina?
- Beneficiile utilizarii produselor de curatenie profesionale in gospodaria ta
- 3 sfaturi utile pentru curatarea si intretinerea pardoselilor
