Despre principii, planuri si crezuri de viata

Oamenii au intotdeauna ceva de comentat referitor la principiile, alegerile, planurile, dorintele sau crezurile tale. Indiferent cat de mult te-ai gandi cum sa faci sa eviti aceasta, oricat te-ai stradui sa gasesti o cale de mijloc astfel incat sa nu mai intervina nimeni, nu vei reusi. Pentru ca oamenii au, pur si simplu, intotdeauna ceva de comentat.

Pentru ca nu sunt de acord cu ce esti tu si aceasta pentru ca nu esti ceea ce considera ei ca ar trebui sa fii, pentru ca vor sa impresioneze prin replici care cuprind cuvinte elevate din dictionar dandu-si cu parerea despre ceva ce imediat iti dai seama ca nu au inteles sau pentru ca vor doar sa se bage in seama, oamenii vor avea intotdeauna ceva de comentat. Chiar si atunci cand nu te cunosc, cand te stiu cel mult din vedere sau cand tu te adresezi direct altcuiva. Nu au probleme in a se baga in discutia ta. Intalnesti intamplator pe cineva, uneori. Pe cineva care din auzite mai aflase una alta despre tine si care inainte sa afle cum te cheama, se apropie si iti spune ca nu este bine ce ai de gand sa faci, din ce a auzit el ca ai de gand sa faci. Te trezesti imediat cu cel putin cinci contra-argumente si cu judecatile de rigoare: „n-ai dreptate”, „nu e bine, uite X a facut asa, asa e mai bine”. S-a inradacinat parca spiritul de turma care iti cere sa te conformezi si sa faci cum fac ceilalti si sa alegi cum aleg toti pentruäsa e mai bine”. Nu pot fi mai multe variante bune. Pentru unii exista doar varianta general-utilizata si daca alegi diferit, alegi gresit.

Fila din jurnalul personal. Mergeam de curand cu tramvaiul in zona Eroii Revolutiei si vrand-nevrand am asistat la o astfel de situatie. Un baietel in clasa a6 –a, ridicat de pe scaun de o „cucoana” cu nici mai mult nici mai putin decat "da-te la o parte ca tu esti tanar si lasa-ma pe mine sa stau. Te asezi la loc dupa ce cobor eu”, aruncat de pe un scaun pe altul cu tot cu ghiozdanul care il depasea, aproape, in greutate a inceput sa fie interogat de un”nene” (mirosind ingrozitor a transpiratie si care facea doua dezacorduri pe fraza) interesat de „cata carte stie copilul”. Si din senin am auzit: ”ia zi, ma, copile, cat face radical din cinci? Da’ cat e doi ori sapte? Da’ ia zi tabla-mpartirii! Cat face 5 daca iau 2?"

Pe langa exprimarea care era aproape doar pe intelesul sau si in limbaj specific „pseudo-intelectualilor”, mai mult m-a enervat atitudinea de grandoman fata de un copil de clasa a 6-a.”Cum n-ai invatat? Nimic nu stiti.

Pune mana pe carte. Pai eu daca voiam faceam si facultate. Eu sunt intelectual. Trebe sa ai cultura."

- "Ce-ti place la scoala cel mai mult?"

- „Romana”

- „Nu e bine. „Trebe” sa pui mana cu matematica. Nu faci treaba cu romana”. Cine te-a invatat pe tine asa, nu te-a invatat bine."

In fine, tramvaiul a ajuns la statia unde trebuia sa cobor - din fericire - si am lasat discutia apasatoare si agasanta, in urma.

Un copil interogat de un pseudo-intelectual cu 3 dezacorduri pe fraza care isi dadea cu parerea despre ce este bine si ce nu sa urmeze bietul copil in viata. Daca macar ar fi venit sub forma unui sfat, era poate de apreciat. Dar o parere oarecare venita din afara si aruncata sub forma unui repros, a unei aspre judecati cum ca alegerile respectivului nu sunt bune…m-a dezgustat profund. Da, cred ca dezgust am simtit. As fi vrut sa iau de mana copilul si sa-l cobor la prima statie. Se invartea in loc inrosit la fata si se controla sa nu inceapa sa planga in timp ce raspunsurile lui erau de prisos pentru ca domul intelectual nu mai contena cu intrebarile.

E doar un mic exemplu despre cum oameni care nu te-au mai vazut in viata lor pana atunci, te judeca pentru ce vrei si ce alegi sa faci si pun la indoiala educatia aprintilor tai care ”nu te-au invatat bine”. Mi se pare exotic.

 

Citesti linistit in parc cand o voce iti trece pe sub urechi, nu departe ”pai ce, se mai invata ca pe vremea mea? Stau de discoteci si cafe-baruri si nu iau treapta si pe urma invata toata vara. Aceasta din ciclul ”daca citeati; cartea e neaparat de romana\ matematica\ istorie, iar tu esti obligatoriu in clasa a 8-a sau a12-a si nu ai luat capacitatea\ bacalaureatul la timp.(da, putin bizara teoria).

► Astepti linistit pe o banca, in parc cand o voce, prelungirea unui corp uman care tocmai s-a asezat langa tine, iti rasuna in urechea stanga si-ti spune ”pe vremea mea, domnisoara, noi ieseam in parc sa citim. Acum butonati telefoane”.

Revenind. Oricum ai da-o, niciodata nu-i bine pentru toata lumea. Si pentru ca important este sa fie bine pentru tine, am invatat sa nu ma mai straduiesc sa fac tuturor pe plac, sa nu mai incerc sa impac pe toata lumea, ci sa fiu eu, asa cum sunt eu de fapt, cu bune si cu rele. Cu dorintele, principiile, alegerile si crezurile mele. Nu doresc sa convertesc pe nimeni, intotdeauna se gasesc cei cu aceleasi dorinte, scopuri, principii ca si mine, iar alaturi de ei pot fi eu si ma discuta avand certitudinea ca sunt inteleasa.

Nu poti multumi niciodata pe toata lumea si nici nu este bine sa incerci. Daca spiritul tau este de asa natura, vei incerca multa vreme, asa cum am incercat si eu, sa multumesc pe toata lumea. „Ca sa fie bine”. Sa nu te certe nimeni, sa meaga totul bine. Dar mi-am dat seama curand ca nu am cum si nici nu este sanatos sa fac aceasta. Suntem cu totii diferiti (din fericire, vorba reclamei) si este de preferat sa fim asa cum simtim, sa ne sustinem cu fruntea sus alegerile (indiferent ca acestea se dovedesc gresite mai tarziu) si sa ne spunem parerea fie ea acceptata sau nu de cei carora le-o impartasim. Se gasesc, intotdeauna, oameni pe masura tuturor, oameni care sa inteleaga si care la randul lor sa fie intelesi de cineva; perechi pentru toata lumea. Oameni pe care ii intereseaza ce iti doresti tu si de ce, fara a incerca sa te schimbe, critice si judece pentru respectiva alegere.

Pentru ca sa incerci sa-i impaci pe toti? Cat va fi Pamantul lumea va critica ograda celuilalt.

Nota obtinuta:
10 (2 voturi)
2501 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Sorina-Corneanu Marți, 20 August 2013

Etichete pentru acest articol:

despre critici, critici, despre oameni, sfaturi de viata


S-ar putea sa va intereseze si:

Intr-o lume care ne alearga si in care am uitat adevaratele valori, ne declaram frecvent [..]
citeste si comenteaza
Se mai intampla, uneori, sa trec pe la Starbucks. Cel mai adesea dis-de-dimineata, cand [..]
citeste si comenteaza
Sunt cineva/ Sunt goala si totusi intreaga, sunt Femeie/ Sunt suflet, sunt suflare/ Pur [..]
citeste si comenteaza
Cat dureaza drumul pe care omul isi gaseste un sens? Cat timp si cati kilometri il costa? [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Astazi vreau sa va recomand un film care sa va aminteasca deopotriva de cum este sa traiesti [..]
citeste si comenteaza
Saptamana aceasta va recomand doua filme care sa va tina in priza, pentru serile in care ajungeti [..]
citeste si comenteaza
Iubirea! Este aripa daruita de Dumnezeu sufletului pentru a urca la el. In definitiv, ce e [..]
citeste si comenteaza
"Sunt momente cand este mai simplu sa faci ceea ce nu doresti decat sa te abtii. Este adesea [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate