Daca si cu parca, idei preconcepute
Ma suna mama: “Fata, tu stii ca o sun din cand in cand pe doamna X. O cunosc de cand eram copil. Si azi m-am gandit sa o sun. E bolnava, as vrea sa stiu daca e bine”…
“Sun-o, mama!”
“Mda…Dar daca nu vrea sa raspunda? Daca raspunde nora ei si nu vrea sa mi-o dea la telefon? Daca raspunde fecioru-su si imi spune ca e bine si eu nu mai aflu, de fapt, daca e bine ori nu? Daca…”
“MAAAMA! De fapt, ce vrei? Sa stii daca e bine, nu?”
“DA!!!”
“Ok! Atunci sun-o, pur si simplu, nu mai analiza. Indiferent cine si cum iti raspunde, vei afla ceea ce te intereseaza, in fond!”
“Da, bine, sun!”
Dupa doua minute, ma suna iar mama.
“Am sunat si telefonul ei era inchis! Stii ce, fata? Eu mi-am facut datoria. De acum inainte, daca o vedea ca am sunat si o sa vrea sa ma sune, bine. Daca nu, nu. Eu, una, nu mai sun! Daca nu vrea sa imi raspunda…”
“Maaama, poate dormea, de aceea l-a inchis!”
“Mda…”
Am renuntat sa o mai conving, in vreun fel, constientizand ca asa facem cu totii.
Presupunerea. Ideea preconceputa. “Daca”. Asta ne incurca vietile.
Exista un banc, cam asa:
“Iepurasul avea 100 oua, insa nu avea tigaie, sa le prajeasca, asa ca a plecat spre casa ursului, sa ii ceara imprumut o tigaie (de ce o fi avut iepurasul oua si ursul tigaie…nu stiu, dar asa e bancul). Pe drum, s-a gandit: “Dar daca imi cere ursul 20 oua…ce fac?...E, ii voi da si lui 20 oua”. Mai merge cat mai merge, iar se gandeste: “Dar daca imi cere 50 oua, ce fac? E…ii dau si lui 50 oua, pana la urma, imi imprumuta tigaia si tot imi raman 50”. Ajunge la casa ursului, iar cand bate la usa, il loveste un gand: “Dar daca mi le cere pe toate 100?” Iar cand ursul deschide usa si il intreaba ce vrea, iepurasul, nervos, ii spune: “Auzi, ursule??? Lasa-ma, cu tigaia ta, cu tot!!!”
…Cam asa a facut mama.
Cam asta facem noi, oamenii. Complicam toate situatiile in care ne aflam, cu scopul paradoxal de a le simplifica. Noi credem ca, privind in perspectiva si punand in balanta toate aspectele pozitive si negative ale unei actiuni, vom putea judeca apoi logic si simplificat, pragmatic, acea situatie. Si ca, astfel, doar astfel, vom obtine succesul scontat, ori ne vom pune la adapost de eventualele neplaceri, pentru ca “am anticipat”.
Insa nu toti avem veleitati pragmatice. Nu toti putem face ca aceasta balanta a gandului versus suflet sa functioneze perfect. Iar atunci…mixam. Ne mixam gandurile, ne mixam sufletul, apoi le mixam impreuna si dam peste cap rezultatul: adica obiectivitatea cu care judecam situatia in care ne aflam in acel moment.
Iar finalul…e unul care frizeaza, putin, absurdul: omul habar n-are ce l-a lovit, de te-ai suparat, iar tu esti convins ca el e vinovat pentru supararea ta (cazul mamei – daca doamna X nu suna inapoi, mama ramane cu ideea - pe care doar ea si-a construit-o, in minte - ca “nu a vrut sa raspunda”)...
Insa…in general vorbind…daca nu stim cum sa gestionam o anume situatie, poate ar fi bine sa ne amintim aceasta poveste.
…Si daca ne vine sa spunem: “Du-te dracului, ursule, cu tigaia ta, cu tot!”…ar trebui sa ne oprim putin.
Poate undeva, pe drum, ne-am pierdut rationamentul.
Un articol de: Teoana
Photo by: pexels.com
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 20 August 2018
preconceptii
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
