Artistul, poem in proza, de Oscar Wilde
Un text sensibil, aproape de sufletul multora.
Intr-o seara i se ivi in suflet dorinta de a fauri o imagine a Placerii care se statorniceste doar o Clipa. Si o porni prin lume sa caute bronz. Pentru ca nu putea gandi decat in bronz. Dar tot bronzul din intreaga lume pierise; in intreaga lume nu mai puteai gasi bronz deloc, de nu ar fi sa pomenim bronzul imaginii Mahnirii care sufera Pururea.
Acum, imaginea aceasta el insusi, si cu propriile-i maini, o faurise si o asezase pe mormantul singurului lucru pe care-l iubise in viata. Pe mormantul acelui lucrul mort pe care cel mai tare il iubise asezase imaginea modelata de el insusi, ca sa poata sluji drept semn al iubirii ce nu moare, a omului, si ca simbol al mahnirii care dureaza pururea, a omului. Si in intreaga lume nu mai exista alt bronz in afara bronzului acestei imagini.
Si lua imaginea pe care o faurise si o depuse intr-un mare cuptor, si o darui focului. Si din bronzul imaginii Mahnirii care sufera Pururea el fauri o imagine a Placerii care se statorniceste doar o Clipa.
Postat de: Sorina-Corneanu Sâmbătă, 07 Martie 2015
artist, artisti, despre viata
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
