Grotowski - metodele teatrului sarac
Teatrul este pentru multi o fascinatie insa pentru foarte putini reprezinta ceva clar. Inca zbatandu-se in necunoscut, multi traiesc adesea cu impresia ca "a juca teatru" inseamna a memora versuri si pagini intregi.
Pentru aceia care insa au gasit o pasiune in descoperirea a ceea ce inseamna actor, iata un punct de vedere interesant al lui Grotowsi, teoretician al teatrului.
Pentru aceia care insa au gasit o pasiune in descoperirea a ceea ce isneamna actor, Grotoswski s-a nascut in 1933, la Rzeszow, in Polonia si a facut studiile de actor la Cracovia(1951-1955). A fost un regizor de teatru polonez si ocupa un loc de frunte in cifra de spectacole de teatru avant-garde a secolului 20.
Jerzi Grotovski (1933-1999) regizor si theoretician de teatru polonez a studiat la Cracovia, Moscova si in China. Impreuna cu Ludwik Flaszen, Grotovski initiaza in 1959, Teatrul Laborator la Opole, mutat ulterior la Wroclaw. Aici, el face cercetari asupra artei actorului, caruia ii extinde registrul expresiv si cauta sa modifice raporturile spectacolului cu spectatorul. Dintre montarile sale mai importante sunt: Cain de Byron, Kordian de Slowacki, Akropolis de Wyspianski, Printul constant de Calderon-Slowacki. Grotovski este si autorul volumului de teorie Spre un teatru sarac (1968)
In viziunea lui Grotovski actorul trebuie sa fie devotat trup si suflet muncii sale si publicului altfel daca este explotat pentru a castiga bani si valoarea publicului, atunci arta actorului se invecineaza cu prostitutia. Actorul trebuie sa fie in stare sa descifreze toate problemele trupului sau altfel atentia ii va fi distrusa de obstacole care vor aparea cu siguranta in cale si procesul de autopenetrare va esua, corpul trebuie sa fie eliberat de orice rezistenta. Cu cat suntem mai abosrbiti de ceea ce este ascuns inauntrul nostru, in dezvaluire cu atat mai riguroasa trebuie sa fie, semnul, artificialitatea si ideograma, in aceasta consta principiul expresivitatii. Trebuie ca un actor sa se cunoasca atat pe sine, cat si trupul sau foarte bine, iar daca i se impun anumite gesturi ce nu-i apartin atunci nu mai este el, si apare zidul de blocaj, crispare si tensiune. Cele mai importante exercitii sunt: exercitiul de ritm ale lui Dullin, cercetarile lui Delsatre asupra reactiilor extrovertite si introvertite, lucrarile lui Stanislavski despre ,,actiunile fizice’’, antrenamentul biomecanic al lui Meyerhold si sintezele lui Vahtangov.
Teatrul lui nu este totusi o combinatie de tehnici imprumutate de la aceste surse si nu doreste sa-i ofere actorului un ,,bagaj de artificii’’. Actorul trebuie sa se exprime printr-o tensiune extrema si o dezgolire a propriei sale intimitati. El trebuie sa se daruiasca complet. Prin aceasta Grotowski propune o tehnica de integrare a tuturor fortelor psihice si corporale ale actorului, impulsul si actiunea actioneaza impreuna. Dupa 1960 a pus accentul pe metodologie si s-au nascut 2 conceptii importante: teatrul sarac si spectacolul ca un act de trasgresiune.
A descoperit ca teatrul poate exista fara machiaj, fara costume autonome si scenografie, fara scena, efecte de lumina sau sunet si alte elemente. A ajuns la concluzia ca teatrul nu poate functiona fara relatia actor-spectator. Refuza notiunea de teatru sincretic ca sinteza a unor discipline de creatie disparate, literatura, sculptura, picture, arhitectura, joc de lumini, interpretarea sub directia unui regizor. Teatrul contemporan este un teatru sintetic care ar putea fi numit teatru bogat - bogat in slabiciuni.
Actorul lucreaza in public cu corpul si il ofera in mod public. Tehnica ,,actorului sfant’’ este una inductiva (de eliminare), pe cand cea a unui actor curtezant este una deductiva (acumulare de trucuri).
Actorul pe care il propune Grotowski trebuie sa fie apt sa isi construiasca limbajul psiho-analitic de sunete si gesturi, mai mult aparatul vocal al actorului trebuie sa fie mai dezvoltat decat cel al omului de pe strada. Actorul poate sa isi exploateze nu doar cutia craniana si pieptul, ci si partea din spate a capului (occiput), nasul, dintii, larigele, abdomenul, sira spinarii. Corpul trebuie sa fie eliberat de orice rezistenta.
El trebuie sa dobandeasca si dexteritatea de a-si deschide laringele si sa selectioneze un anume tip de respiratie, in mod constient. Grotowski este impotriva satisfacerii nevoilor culturale ale spectatorului considerand ca sunt minciuni. Acesta urmareste prin confrutarea cu spectacolul sa se analizeze pe el insusi. Dupa parerea sa actorul nu trebuie sa aiba mai mult de 14 ani cand incepe studiul, pentru ca mai tarziu e prea tarziu, acesta fiind deja format psihic si moral. Plecand de la ideea ca nu exista decat un singur element de care teatrul nu se poate dispensa si acela e actorul, s-a pus problema ce loc acorda ca regizor textului.
Textul este o realitate artistica ce exista in mod obiectiv si el contine o concentrare de experiente umane ce poate deveni un mesaj pe care il primesc de la generatiile anterioare. Piesele trebuie citite ca pe niste parti ale literaturii, teatrul este o intalnire intre creatori si este un act nascut din reactiile si din impulsurile umane, fiind un act biologic si spiritual. Se poate juca un text in intregime, dar in acelasi timp el poate schimba toata structura.
Conditiile esentiale ale artei - actorului pentru a indeplini obiectivul unei cercetari metodice sunt:
Grotowski nu pune o piesa pentru a-i invata pe altii ce stiu deja. Antrenamentul actorului consta in exercitii elaborate de catre actor adaptate, dezvoltate si prelucrate: exercitii elementare, exercitii de compozitie si exercitii ale mastii faciale. Pune accent si pe tehnica vociii: impostatia, respiratia, deschiderea laringelui, rezonatorii, baza vocii, exercitii organice, imaginatia vocala, "partituri" vocale, articularea, pauzele exploatarea greselilor, tehnica pronuntarii. Grotowski mentioneaza ca relatia intre spectator si actor este vitala in teatru, el isi incepe cursurile prin deviza: ,,esenta teatrului este actorul, iar actiunile sale si ceea ce poate el sa indeplineasca’’. Schema cursului sau si diferitele exercitii sunt bazate pe numerosi ani de experienta ca si pe o certare metodica si stiintifica a tehniciilor actorului si a prezentei sale fizice pe scena.
Grotowski face o distinctie intre metode si estetica. Grotowski a fundamentat estetica "teatrului sarac" punandu-se accent pe relatia actor-spectator. Grotowski s-a indepartat de teatru atunci cand a inteles ca ascensiunea a atins punctul limita si cand a patruns intr-un teritoriu necunoscut, acela al teatrului-dans.
Jerzy Grotowski intotdeauna a sustinut ca teatrul nu ar putea concura cu cinematograful si a vrut sa aduca un teatru pentru un public prin confruntare, provocare si experimentare. A fost un teatru care nu s-a bazat foarte mult pe imagine (ca in cinema sau televiziune), ci doar pe prezenta actorului.
Postat de: Sorina-Corneanu Luni, 30 Mai 2011
teatru, teoreticieni, despre actor, puncte de vedere
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Creeaza o ambianta Zen intr-un Sushi Bar: idei de amenajare si decor
- Ergoterapia si Parkinson: Cum sa imbunatatesti calitatea vietii prin activitati zilnice
- Microfoanele lavaliera vs. microfoanele shotgun: care este mai potrivit pentru podcast?
- Stilouri Pelikan: ce sa alegi pentru copilul tau?
- De ce sa alegi produse de carmangerie provenite de la ferme certificate?
