MIRIAM W. – O cronica a unui spectacol de teatru

MIRIAM

In perioada 13-21 noiembrie 2010 Teatrul German de Stat din Timisoara organizeaza a doua editie a festivalului de teatru european "EUROTHALIA". Obiectivul proiectului il constituie favorizarea unui spatiu de dialog intercultural firesc intre vest si est si valorificarea spiritului multietnic si multicultural in contextul unui schimb de idei intre aceste regiuni.

Festivalul reuneste creatiile unora dintre cei mai renumiti si apreciati regizori din tara si de peste hotare, ca Radu Afrim, Andrei Serban, Alexandru Dabija, Florian von Hoermann (Germania), Christian Georg Fuchs (Germania), Krzysztof Garbaczewski (Polonia).

Programul festivalului il puteti viziona aici: www.eurothalia.ro

 

Din tot alaiul acesta de top (vezi site-ul de referinta), am ales sa prezint unul dintre spectacolele mele favorite, din partea Romaniei, bineinteles: Miriam W.

 

Radu Afrim abordeaza o maniera total diferita de cea cu care si-a obisnuit spectatorii, renuntand la strident in favoarea simplitatii transparente, paraseste simbolul pentru autenticitatea directa. Textul este o dramatizare dupa o povestire proprie, pentru care Savyon Liebrecht, o scriitoare israeliana ai carei parinti au supravietuit lagarelor Dachau-Auschwitz, a obtinut Premiul Dramaturgul anului in 2005. In urma inspiratiei regizorale a rezultat o poveste simpla despre sacrificiul generatiei urmatoare dezastrului psihologic, despre neputinta copiilor de a se desprinde de obsesiile parintilor; o poveste despre imposibilitatea de a fugi de trecut.


Miriam

Mirele (Oxana Moravec) se intoarce dupa douazeci de ani in casa parinteasca, pe care vrea sa o vanda, in calitate de unica mostenitoare. Fugise de acasa cand avea douazeci de ani, imediat dupa moartea tatalui.

Amintirile apar brusc, cand se trage un sertar, cand se deschide un dulap. Imaginile multiplicate ale lui Miri, adolescenta care a fost [Florentina Nastase] – mainile albe, capul cuminte, parul blond, ea intreaga – tasnesc pur si simplu din sertarul tras de Mirele, creandu-se un adevarat efect cinematografic. Miriam Weisberger nu cunoscuse razboiul, era o fire libera, de o inocenta a carei puritate nu si-a putut-o pastra din cauza unei familii supraimpregnate de trecutul mutilant. Conditia ei este rezumata regizoral si scenografic de momentele in care silueta ei neagra se misca ca intr-un ritual de dans haotic pe fondul luminos al rozetei uriase, obiect de decor din casa, dans care se sfarseste intotdeauna cu alunecarea fetei in concretul unei activitati banale cotidiene, stersul prafului de pe rozeta, de exemplu. Toata aceasta miscare scenica simbolizeaza dorinta ei de escapada din realitatea marunta, care o mananca precum o boala.

Treptat, spectatorii ajung sa cunoasca drama familiei de evrei care locuia in acea casa, o familie bantuita de fantomele trecutului:

 

Mama

Mama lui Miriam, Marta (Clara Flores), duce o viata fada, dintr-o inertie moarta. Nu ii poate oferi dragoste si intelegere fiicei sale, nu poate avea relatii intime cu sotul ei. Se afla intr-un blocaj emotional si psihic, traieste numai cu amintirea mortilor de la Auschwitz: "Am mortii in sange. Dimineata cand ma trezesc, noaptea in vise, in cartofii pe care-i curat...".

Scena care rezuma fin conditia femeii este atunci cand, stand la masa si pregatind mancarea, isi infasoara capul in frunze de varza. Acest invelis functioneaza ca un bandaj gros, opac, asezat pe suferintele amintirii si in acelasi timp constituie momentul straniei sinceritati, in care Marta se declara cu neputinta o leguma, conditie la care au adus-o traumele Holocaustului.


MatusaMIRIAM_W._.jpg

Sora Martei, Carola, ii spune lui Miriam: "Eu si mama ta am fost la Auschwitz impreuna si am dormit pe aceeasi saltea. Eu am cunoscut o frantuzoaica. Mama ta numara mortii. La sfarsitul razboiului, mama ta stia numele mortilor pe dinafara. Eu vorbeam franceza." Marta reactioneaza, afirmand sec: "Franceza e limba curvelor.". Carola se minte, optimist, cu zambetul pe buze: "Amintirile mele incep abia dupa razboi, de la zero.” Este intr-o goana oarba dupa fericire, dupa iubirea barbatului pierdut, Avram, tatal lui Miriam, intai iubitul Carolei si apoi sotul Martei [Ioan Coman]. "Stiai ca e al meu, dar nu ti-ai dezlipit ochii de la el toata noaptea. I-ai spus despre toti mortii: cine a murit gazat, cine spanzurat, cine omorat din batai, cine a avut tifos... Aveai multi morti de carat in spinare si aveai nevoie de un hamal. Barbatul meu cel bun s-a oferit voluntar".

 

Tatal

Avram este un tata bun, un sot foarte bun. Sotiei sale ii daruieste in mod constant flori, dar ea nu le gaseste rostul: "Iar flori? Dar nu s-au ofilit inca celelalte." Ii este respinsa sistematic, masinal intimitatea, drept pentru care incepe sa bata in podea cuiele colectionate, care devin simbolul frustrarii sale mute.

Florile pe care mama sa le refuza, Miri le ia si le duce in micul parculet din imediata apropiere a camerei sale, pe care nu intamplator scenografa Iuliana Vilsan il situeaza chiar pe acoperisul casei, dand glas astfel metaforei casei-cimitir, o casa ingropata sub pamant, uitata de lume intr-o groapa pe care ea insasi si-a a sapat-o.

Suferind de inima, moare insa de rusine, atunci cand Miriam intra in camera parintilor, cautandu-si tatal, in timp ce mama sa se afla in spital, bolnava. Il gaseste in pat cu Carola, care il preseaza fara succes, dar acest lucru este inutil de explicat fetei. Tatal nu isi gaseste cuvintele si moare astfel, sub privirea ingrozită a fiicei sale si sub ochii resemnati ai Carolei. 

Dupa moartea tatalui, singurul fata de care se simtea mai apropiata, Miri gaseste in sfarsit curajul sa spuna lucrurilor pe nume si paraseste o mama care incepe sa-si iubeasca sotul pentru ca este mort si o matusa care, prin culoarea ei fortata, intensifica si mai mult tragicul de zi cu zi din acea casa.

 

Momentul de maxima tensiune din cadrul spectacolului il constituie scena in care Mirele i se daruieste lui Simon, agentul imobiliar, fostul "pui de irakian" in care mama ei arunca cu apa fiarta, care a fost indragostit de ea din copilarie, care a avut grija de mama ei pe patul de moarte. I se daruieste intr-o pornire convulsiva impotriva propriului trecut, parca toata scena de dragoste este o lupta cu adolescenta sa ingropata in drama familiala. Paralel, pe scena si in amintirea chinuitoare a lui Mirele, se intampla un alt fel de impreunare, una trista, in care tatal lui Miri aproape ca o violeaza pe mama sa. Printr-o ingeniozitate remarcabila, Radu Afrim a reusit sa redea, in aceasta scena, esenta povestii; a reusit sa surprinda ritmul unui suflet care incearca zadarnic sa se rupa de radacinile sale adanc infipte intr-un pamant putred.

 

Acest spectacol impresionant se poate vedea in aceasta stagiune la Teatrul Toma Caragiu din Ploiesti.

Nota obtinuta:
10 (1 vot)
1972 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Alexandra-Troasca Luni, 15 Noiembrie 2010

Etichete pentru acest articol:

peiese de tetru, teatru ploiesti, miriam, evrei


S-ar putea sa va intereseze si:

Inca de la lansare, “Frozen” a castigat 1,2 miliarde de dolari in toata lumea, [..]
citeste si comenteaza
Iadul e o stare, nu un loc (citeam la doamna Adriana Popescu). Iar spectacolul Teatrului [..]
citeste si comenteaza
Iubirea! Este aripa daruita de Dumnezeu sufletului pentru a urca la el. In definitiv, ce [..]
citeste si comenteaza
Filmul Dupa dealuri, produs si scris de Cristian Mugiu, este bazat pe romanele [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

In perioada 24-28 noiembrie, iubitorii de film vor avea ocazia sa urmareasca productiile [..]
citeste si comenteaza
Dragos Galgotiu continua in maniera estetismului, aducand de data aceasta pe scena o poveste [..]
citeste si comenteaza
In perioada 13-21 noiembrie 2010 Teatrul German de Stat din Timisoara organizeaza a doua editie a [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate