Carte: Femeia care astepta

femeia_care_asteapta

De ce “Femeia care astepta?” Captivandu-mi intamplator ochii, mi-a pus neuronii in miscare: CE astepta? Trenul? Un copil? Ziua de maine? Salariul? Comanda la fast-food? Manichiurista? 

 

 

Femeia care astepta

“(…) paradoxul agasant al artei intr-un regim totalitar". Dictatura este adeseori propice nasterii tragice a capodoperei”

 

Andrei Makine este un scriitor francez contemporan de origine rusa, care a debutat in anul 1990. Se impune ca romancier francez odata cu succesul romanului publicat in 2004, anume Testamentul francez, roman premiat de societatea franceza cu premii precum: Prix Goncourt, Prix Medicis si Prix Goncourt des Lyceens. Autorul, nascut in 1957, la Krasnoiarsk in Siberia, se stabileste in Franta, la Paris, (dupa studiile doctorale in domeniul limbii si literaturii franceze), unde sustine un nou doctorat, la Sorbona. Dupa o scurta cariera didactica, se consacra scrisului. Prezent anul trecut la Bucuresti, ne spunea:” - Daca scrii carti la comanda, scrii carti proaste. Daca scrii pentru public - ai aceeasi soarta. Nu trebuie sa scrii nici carti comuniste, nici carti socialiste, nici carti de dreapta, nici carti de stanga.”  

 

Romanele sale aduc in atentia cititorului in principal perioada care a precedat decaderii URSS-ului, abordand teme actuale precum cautarea identitara, demistificarea comunismului, paralelismul dintre Orient si Occident ori exilul.

 

Femeia care astepta este romanul publicat in 2004 in Franta, iar in 2005 a aparut si in traducere romaneasca. Proiectat pe fundalul anilor ’70, actiunea se desfasoara in URSS-ul prada ultimilor ani ai comunismului, cand “chintesenta Occidentului era pe cale de a se naste”.

Regiunea Arhanghelsk, de pe malul Marii Albe, ii face loc naratorului printre locuitorii sai, pe de-o parte: femeile-prietene, unite de aceeasi despartire de barbatii lor impusa de razboi - si pe de alta, tineretul, la fel de unit in cadrul petrecerilor clandestine de tip occidental,  “in aceste poeme nerusinate, pictura abstracaa novatoare, juisare fara complexe, autorii occidentali interzisi pe care ii cumparam de pe piata neagra, limbile Europei din alte colturi ale lumii pe care le vorbeam, gandirea occidentala pe care ne straduiam sa ne-o insusim". “Aspirat incetul cu incetul” de aceasta regiune ruseasca unde ”totul era grav si usor," regiune parca uitata de fericirea adevarata, de lume, de timp si de restul continentului, el are parte de evenimente care-i schimba perceptia asupra femeii, asupra perioadei pe care o traverseaza, asupra vietii, in general. Este, pe rand - intrigat, indragostit si apoi infricosat de Vera, care, desi traieste, cum spuneam, in mijlocul tineretului care adauga tuicii traditionale elementele Occidentului, ramane fidela aceluiasi barbat plecat pe front a carui imbratisare este la fel de calda pe umarul ei ca in urma cu trei decenii.

Venit  pentru a “descoperi, in acest colt de lume pierdut al nordului rusesc, concentratul epocii sovietice, caricatura unui timp mesianic si nemiscat" si a face un reportaj despre obiceiurile localnicilor, naratorul realizeaza “ce reusise regimul sa faca dintr-o fiinta umana: sa-i anuleze orice forma de personalitate (…)dar, mai ales, sa-i indese in teasta ideea propriei fericiri”. Acest sat, dupa cum spuneam, se cufunda in petreceri libertine si clandestine, iar tinerimea prea nerabdatoare” se organizeaza in jurul “ziaristului american-incarnarea suprema a Occidentului visat (…). Desi “fiecare dintre noi avea impresia ca e transportat dincolo de Cortina de fier “, el se va simti intr-un final  “un occidental de paie”.

 

La inceput, restrangand eul feminin la conceptia “(…)daca se pisa, inseamna ca are un sex si (…) daca are un sex, si-o trage !”, naratorul este intai intrigat-”A naibii Vera ! (…) Viata continua, ce dracu’ !(…) Iar ea tot asteapta…De treizeci de ani! Si ai vazut-o cat e de frumoasa si acum…"apoi indragostit, privind-o alternativ cu compasiune si admiratie, "(…) postura de mater dolorosa era inventata de ceilalti”, ”idol de lemn”, dar sfarseste prin a renunta la a-i strapunge taina asteptarii: ”si am inteles brusc ca nicio dialectica a sufletului meu nu ar fi capabila sa spuna secretul unei asemenea vieti(…) aveam impresia ca nu-mi mai ramanea nimic de ghicit, nimic de inteles…” .

 

Portretul Verei, ”O femeie atat de clar harazita fericirii (chiar daca nu ar fi vorba decat de o fericire pur si simplu fizica, da, de o banala bunastare carnala) si care alege aproape cu nepasare singuratatea, fidelitatea fata de un absent, refuzul de a iubi… ” ne este infatisat prin ochii naratorului, ea fiind inca o femeie frumoasa, buna la suflet, inconjurata de generatii anterioare de femei care, la fel ca ea, asteptau, pentru ca, spune ea, "cel care trebuie sa vina va veni”. Altfel, dragostea nu este “decat un pahar cu apa dat peste cap.” In acelasi timp, ea, acceptandu-si si asumandu-si soarta, intelege foarte bine perioada agitata prin care trece si crede ca “aici, singurul viitor posibil este plecarea”, sfatuindu-si elevii sa fie deschisi schimbarilor.   

 

Captivant deopotriva prin limbajul presarat cu elemente de argou, dar cu analize psihologice profunde, romanul ne transporta in trecut, in perioada sumbra care a cuprins Estul Europei secolului XX, o perioada care s-a terminat, insa este cu doar cativa pasi in urma noastra. Imensa chintesenta a comunismului pur sovietic indreptand-se profetic spre prabusire este redata literar prin ochii naratorului manevrat de rusul Makine, impletind in vreme de razboi fatidica conditie a  femeilor - asteptarea celui plecat - cu nerabdarea sfarsitului de regim si dorinta de a fi ca cei de dincolo de Cortina.

Roman despre scrierea unui roman (reportaj in acest caz) - este “un roman magnific(…) a carui eroina “(…) ascunde acel mister, acea promisiune a necunoscutului fara de care nimeni nu s-ar indragosti de nimeni’(L’Humanite).

 

Surse de documentare:

1. MAKINE, Andrei, Femeia care astepta, trad. Dan Radu Stanescu, Polirom, Iasi, 2005.

2. AgerPres.ro,  accesat in data de 30.04.2014

3. VoxPublica.realitatea.net, accesat in data de 30.04.2014

Un articol de: Adriana Mihai

Nota obtinuta:
10 (1 vot)
727 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 10 Mai 2014

Etichete pentru acest articol:

carti bune, recenzii carti



S-ar putea sa va intereseze si:

Stiu, unii dintre cititori vor fi contrariati, altii incantati si unii indiferenti, [..]
citeste si comenteaza
Josef K., un tanar functionar de banca si chirias al doamnei Grubach, se trezeste in [..]
citeste si comenteaza
In timpul liber imi place sa hoinaresc librariile si anticariatele in cautare de ceva ce [..]
citeste si comenteaza
Un recenzor este o persoana care se ocupa de recensamant. OK, veti spune dumneavoastra, [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Suntem toti niste copii, dar am lasat grijile sa ne acopere inocenta, dragostea si bucuria de [..]
citeste si comenteaza
Televiziunea araba Al-Jazeera, sponsorizata de guvernul din Quatar, va avea acces la 60 milioane de [..]
citeste si comenteaza
Pentru ca timpul este scurt si noi ne mintim ca avem suficient, pentru ca nu ne-am oprit in loc [..]
citeste si comenteaza
Povestea aceasta s-a petrecut demult. Au curs peste ea jumatate din anii mei. Ceea ce vreau sa spun [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate