Cand animalele sunt mai sensibile decat oamenii
Intr-o seara, eram in bucatarie, gateam cina. Am deschis usa, pentru ca se facuse prea cald (ce bine este sa ai usa la bucatarie. Se aeriseste imediat, mai bine decat atunci cand ai deschide fereastra…)
Tica (catelusa noastra) era afara, se juca prin gradina.
La un moment dat, il aud pe vecinul nostru, tusind. Dar TUSIND. Tusea de parca in plamanii lui se intampla apocalipsa. Apoi si-a suflat nasul, dupa care iar a inceput sa tuseasca. Eu am gandit: “ma las naibii de fumat, daca voi incepe sa tusesc asa, vreodata”.
Mi-am vazut de treaba.
Dar tarasenia nu s-a oprit aici. Tusind, vecinului i s-a facut rau, l-am auzit vomitand, dupa care…iar a tusit, iar si-a suflat nasul…Scotea niste zgomote bune de inclus in filmele sci-fi!
Dau sa inchid usa, gandindu-ma ca astfel n-o sa-l mai aud. Insa Tica era fix in usa, cu ochii-tinta spre gard.
Ii spun, soptit: “Tica, intri, ori…ce faci?”
Ea s-a uitat luuung la mine, a privit din nou spre gard, la vecinul care continua sa mitralieze cu tuse si voma, apoi s-a intors spre mine, cu niste ochi atat de mari cum nu ii mai vazusem pana atunci si…a vomitat si ea.
Am inchis usa pentru ca am ras atat de tare, incat mi-era teama sa nu se auda, in vecini.
“Doamne” - m-am gandit, “noi zicem ca SUNTEM OAMENI, nu animale. Insa…daca pana si un animal poate fi oripilat de comportamentul gregar al Omului…inseamna ca ar trebui sa bagam un pic de seama la ceea ce facem.
Macar sa nu ajungem sa ingretosam pana si un animal.
Un articol de: Teoana
Photo by: pexels.com
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 13 August 2018
animal de companie
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
