Despre pace (I)

557544_494062040644122_270366613_n

Pacea sufleteasca se aseamana cu suprafata limpede ca lacrima a unui lac ce este inconjurat de jur imprejur de munti inalti, imensi si 'spatosi', dar invidiosi pe asezarea lina pe care ei de fapt au predispus-o lacului!

Muntii vor fi de-a pururi gelosi pe aceasta suprafata atat de fragila a lacului, care numai la o suflare de vant ar putea-o tulbura / increti,  deoarece pentru aceasta limpezire ei sunt  rapunzatori, ca indura forta vantului, a crivatului si umezelii ce treptat ii corodeaza, pentru ca astfel  apa lacului sa fie linistita! Daca nu cumva in mod lent lacul de la baza si el  corodeaza imperceptibil 'sustinerea' muntelui.

Muntii in acest caz, prin invidia ce-o propaga fata de lac si pentru sametia lor sunt o continua amenintare pentru fata linistita a lacului, caci numai daca o pietricica 'pierduta' de munte cade in ea o tulbura. La fel ca acesti munti invidiosi si spiritele rele tot incearca sa mai le scape macar cate o pietricica care sa se pravale in sufletul cuprins de pace, iar de nu reusesc sa tulbure ori macar sa 'increteasca' putin 'apa spirituala' a omului pacifist mai arunca o piatra, iar apoi alta, daca nici atunci... Insa, la omul vertical, comparativ cu apa lacului, aceste pietre ale muntilor (care oricum se duc la fundul lacului) si muntii insusi dupa cum se presupune (‘chiar de-ar fi ei rau intentionati’) pot fi o reduta excelenta pentru alte atacuri pe care nu le-ar putea suporta si opune vreun fel de rezistenta!

 

Pacea in lume

Aceasta limpezime de la suprafata apei daca ar fi s-o comparam cu pacea in lume ar fi un deziderat mult prea greu de a fi pus in balanta! Ma intreb daca putem sa vorbim de o pace in lume?

Din toata istoria lumii, printre putinii ani de pace totala in cadrul carora se poate afirma cu tarie ca nu a fost niciun razboi pe tot globul si niciun conflict armat (cald sau rece) intre popoare, ani putini la numar, foarte putini - vreo 312 ani (comparativ cu aproximativ 10000 de ani dupa cat atesta Biblia ca ar avea omul pe pamant) - dintre acestia, o pace profunda, caracterizata prin lipsa macar a unui mic conflict ori a unei cat de mici neintelegeri intre oameni, nu s-a intalnit decat in perioada cu putin inaintea Nasterii Mantuitorului si putin dupa aceasta intamplare miraculoasa, vestita cu mii de ani inainte!

Venirea si Vestirea LUI este tocmai pentru ca sa arate lumii pentru ce a venit EL pe pamant - PACE.  Ca tot am sarbatorit Craciunul, cea mai frumoasa sarbatoare tocmai pentru acest fapt. Tot timpul se simte mai pe indelete o anumita pace mai profunda in perioada Craciunului si tot timpul oamenii devin mai buni in aceasta perioada, tocmai pentru ca Duhul Lui Dumnezeu si Dumnezeu Insusi doreste acest fapt, ca un momento mori si ca prefigurare a ceea ce ar trebui sa avem tot timpul anului in suflet. Ori daca exista un timp in care mi-as fi dorit sa traiesc, singurul - atunci acesta ar fi fost; mi-as fi dorit foarte mult!

Iisus, tot timpul ne arata: cine vrea sa fie puternic sa fie si sa se faca mic, slujindu-i pe aceia asupra carora vrea sa-si exercite autoritatea, aceasta fiind chiar si o metoda eficace si rapida de a ajunge la ea! Este cumva metoda de a-ti pasa de aproapele si de a-l iubi chiar o metoda demodata azi?

 

Dar ce nu ne 'lasa-n pace'?

Imcomparabilitatea aceasta dintre ‘pacea’ din lume si cea launtrica, insa, ne face deseori s-o cautam sa o mentinem doar pentru noi in lacasul nostru, familia pe care vrem astfel s-o cream in acest spirit de pace si mai ales in sufletul nostru. Aproape intotdeauna se afla o discrepanta enorma intre 'pacea universala' - ce pare de cele mai multe ori o utopie - si pacea sufleteasca, care din fericire este intotdeauna la indemana noastra! Cu toate acestea, chiar si pacea noastra interioara nu prea stim cum s-o mentinem. Pentru aceasta este raspunzatoare numai balanta dintre frica si dorinta. Cu cat e mai mare dorinta, cu atat vine frica de partea cealalta ca s-o 'compenseze', insa nu ne compenseaza pe noi, deoarece avem atatea dorinte: dorinta de "a avea" mai mult, de a avea o slujba mai bine renumerata, de a parea in ochii celorlalti cum dorim, de a-l schimba pe partener, de a ne mentine  etc.

Acum este discutabil, daca sunt niste dorinte pe cere le putem realiza, de ce sa nu ne dorim, aceasta fiind calea catre evolutia noastra personala dupa anumite standarde ale societatii, mai ales cand vine vorba de intretinerea si satifacerea persoanelor ce depind de noi. Totusi, aceste dorinte de a acoperi nevoile celor dragi sunt si ele raspunzatoare de indoieli si de tergiversari pe cat este de greu sa le satisfaci, deoarece lupta pentru existenta este atat de acerba actualmente de pana si ceea ce ti se cuvine parca nu ar fi asa!

O zicala spune ca lumea nu te crede decat dupa ce ai murit. Cam asa este cu pacea sufleteasca pe care ti-o doresti de fapt foarte mult! Insa, de sunt dorinte de a avea ceva pentru ca X are este deja invidie! Ori daca mai si incercam a ne dam peste cap de a realiza ceva care este peste posibilitatile noastre, atunci deja este vorba de o tulburare profunda a sufletului! Unii chiar ii dau curs dorintei de acest gen si dau din coate peste capetele altora ajungand sa aibe cum si-a dorit, aceasta in anumite cazuri fericite ca sa zicem asa, dar sunt mai linistiti apoi cand au ajuns la acest capitol? Dimpotriva mai tulburati si mai inversunati de a avea si mai mult, iar astfel isi adauga pe langa tulburarea ratiunii data de dorinta si pe cea a constiintei, datorita faptelor marsave de ajunge sa aibe!

Un om intelept spunea ca daca vrei sa ai o pace sufleteasca totala trebuie sa te eliberezi de dorinte. Am vazut astfel ca intr-o viata moderna pe care o ducem nu trebuie a ne lasam subjugati tuturor posibilelor dorinte-chit ca societatea actuala doreste cu ardoare sa facem asta; trebuie sa facem totodata diferenta intre cele cuvenite si ne/firesti, intre cele bune ori utopice, dar mai ales intre acelea in limitele bunului simt uman si cele care sunt execrabile d.a.p.d.v.!

 

Frica este Totusi cel mai mare dusman al pacii sufletesti si cel mai des intalnit, paradoxal intr-o epoca in care se cheltuie atat de mult pentru pace, comparativ cu libertatea, credinta si dragostea! Legatura pacii cu dragostea deriva din faptul ca nu poti sa iubesti daca nu ai pace si o constiinta impacata!

Un articol de: Valerian Mihoc

Nota obtinuta:
10 (7 voturi)
1457 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 31 Decembrie 2012

Etichete pentru acest articol:

despre dragoste, despre pace



S-ar putea sa va intereseze si:

Ne este dat sa traim intr-o lume in care “mortii vii” pasesc pretutindeni alaturi de [..]
citeste si comenteaza
Fie ca ai aruncat o moneda intr-o fantana, ai suflat in lumanarile tortului de ziua ta [..]
citeste si comenteaza
Punem preturi si etichete pe toate si daca nu, inevitabil dam peste ele oriunde in jurul [..]
citeste si comenteaza
Nu stiu daca ati observat, ca uneori, atunci cand „ajuti” pe cineva, in loc sa te [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Ne-a facut sa radem si ne-a facut sa plangem. Dupa aproape 12 sezoane, serialul "Anatomia lui [..]
citeste si comenteaza
Destinul este o limita; tot ce ne margineste si ne retine de la fapte marete noi numim Destin. [..]
citeste si comenteaza
Cand spui tablou, imediat in minte iti vine pensula si acuarela, dar de acum trebuie sa avem in [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate