Scrisoare

5751275767904__scrisorededragoste_427052001

Inima care tot bate pulsand energia vietii atat de plina de dor si de aspiratii pe care nu le-as putea implini nici intr-o alta viata, insa ar fi atat de deplina daca as infaptui toata grija care imi doresc s-o am fata de tine, toata ocrotirea si toata admiratia de care pot fi capabil prin porii  fiintei mele.

Ea, inima, stabate oceane si mari, pulsand in ritmul dictat de super-motorul ce impinge pe ape aproape un milion de tone de suferinte resimtite din partea dragostei...Inima, sarmana, tot batand in acest ritm, a ajuns sa fie tot atat de mare ca si aceste pulsari mecanice, aproape cat un bloc lung si inalt de vreo 5 etaje, ba ca ar fi fost si mai mult daca nu s-ar fi risipit aiurea in lume. Dar, sarmana a incercat sa risipeasca doar ceea ce nu-i era necesar si esential dragustetei prezente, dar care in schimb inglobeaza si absolutizeaza toti timpii vietii intr-unul, asa ca in Simtirea Unica. Numai ca n-a stiut niciodata daca nu cumva a fugit ea insasi de modul cum a resimtit aceasta indragostire, de aceste batai ce i-au survenit sunt atat de puternice, cum, de unde vin ele? Nu zic, le-am chemat, insa nu ma asteptam chiar sa ajung sa le simt chiar atat de repede. Insa, iata, le simt pentru ca se aflau chiar in mine! Oare numai in aceasta descatusare sa constea toata dragostea disponibila pentru un om? Cam da, totul se afla in noi!

Mai inainte proiectam totul prin totii anii petrecuti in izul bibliotecilor printre carti si printre tratatele de iubire si/sau reprezentarile actoricesti, ajungand sa vad totul prin prototipuri mari de iubire, prin standardele stiintei si ale 'intelepciunii' lumii adunate intr-o inima slaba, de altfel, dar nu era inima, ci mintea, dar slaba era, si in ciuda acestui fapt iubeam doar prin mental, doar pentru ca asa era bine un lucru sau altul in consens cu toata intelepciunea. Poate iubeam, insa numai prin asociatii, asemanari cu mari iubiri, uneori fiind parca atat de important numai ca o anumita infatisare sa trimita cu gandul la o mare iubire a lumii, cu toate ca nu am ajuns sa 'iubesc' vreo indianca, spre exemplu, numai pentru ca asa s-a intamplat in istorie cu marele om Mircea Eliade, asa cum a avut dansul marea sa afectiune pentru Maitrey. Dar, ma indragosteam daca mi se parea mie ca cineva a zis ceva asemanator de inteligent ca o anumita protagonista, ori daca cursul vietii ei parea la fel ca o astfel de mare viata nobila oricat de incercata astfel, mintea alegea si persoane suferinde de diferite boli, incercate de anumite dificultati sociale sau dimpotriva cele mai vesele, cele mai versatile, cele mai apreciate s.a.m.d..

Contactul cu realitatea a fost dura, in ciuda faptului ca tot din carti aflam lucrurile cele mai grave, asa precum ar fi fost psihozele si alte comportamente deviante ale iubirii, chiar la oamenii normali si chiar la persoanele ce iubeau existand, insa...preferam intocmai sa citesc si sa contemplu numai reprezentarile vietii mai bune, cele mai stralucite din toate punctele de vedere. Cu alte cuvinte realitatea era dura mai ales pentru ca nu doream s-o vad.

Profesia, totusi, a fost aceea care m-a determinat sa renunt la atatea 'prototipuri excelente' de iubire, cu toate ca in continuare pentru mine n-as fi renuntat la acele standarde inalte ale grijii si responsabilitatii adecvate fata de persoana iubita. Vedeam atatea cazuri in care anormalul comportamental era cel mai frecvent, incat cum de mai puteai sa numesti ca fiind un comportament deviant in manifestarea iubirii daca toate erau asa? Nu prea puteai sa distingi iubirea in acel haos, dar bine satisfactia mea pana la urma depindea de rezultatele mele, care au fost nerecunoscute, chiar daca am avut niste idei/ metode si rezultate sociale (aceasta au stiut mai bine beneficiarii) inedite, insa finalul a fost ca tot acele 'standarde de iubire' m-au rapus, sau exact realitatea nu mai stiu... Spre exemplu, cum puteam sa propun metode eficiente de drimuire a veniturilor daca erau aproape inexistente, sau daca erau doar ale sotiei si nu ajungea nici pentru chetuielile curente, ce mai puteai spune de cele ale copiilor - ceea ce reprezentau beneficiarii directi ai serviciilor mele. Sau daca si mai rau, dupa ce ca era un venit de nimic el trebuia musai drimuit pentru satisfacerea nevoilor preferetiale ale parintilor, ceea ce parea a fi extra-necesar prin definirea non-necesara..sau cand trebuia sa fugi sa cauti copiii pusi sa cerseasca exact pentru aceste nevoi... Apoi de alte drimuiri ale investitiilor afective ce mai puteam spune...

La un moment dat am sfarsit rapus de al meu talent de a mentine in sufletul meu standarde inalte de iubire... M-am retras fata de lume, asa simtind...limitandu-ma la contactele sociale imperioase si inerente, de-am ajuns sa simt o alta singuratate, aceea fata de mine, constatand ca este mai bine s-o suporti pe cea personala, decat sa cauti un alt om doar pentru ca te simti singur, dar sfarsind in final si mai singuratic prin trebuinta de a suporta si singuratatea aceluia pe care l-am cautat mai devreme. Iubirea fiind praf si pulbere in acest caz. Am vazut atunci ca nu sunt singur niciodata, ca societalul depinde de interior, ca si intr-o mare intinsa unde par a fi numai eu, nu sunt asa; disparand astfel si nevoia inconjurarii de cat mai multi oameni, sau ceea ce se numeste baie de multime, ceea ce recomanda si psihologii de altfel, dar e o slaba metoda.

Atunci am vrut sa-mi arunc in aer gandirea aceasta cu toate mecanismele ei cotropitoare si sa uit. Insa, aducandu-mi aminte ca iubirea inseamna mai mult actiune decat gandirea urmata strict prin niste dictari caligrafice, m-am gandit atunci ca este timpul sa-mi inving multe alte temeri, ceea ce automat face sa creasca capacitatea iubirii. In fapt, cu cat invingi mai multe frici cu atat poti iubi mai mult. Este vorba doar de frica existentiala, dar si de acea repulsie ce s-a nazarit de a aparea inca din adolescenta pe cand descoperisem mirajul cartilor. Am gasit atunci ca intocmai pentru iubire trebuie sa invat sa accept lucrul fizic nu numai cel intelectual, gasind ca un om complet stie sa faca cat mai multe chiar pentru marea sa iubire. Treptat incercand sa uit cat mai multe, invatam in schimb printr-o progresie geometrica sa fac mai multe cu propriile-mi maini, inviind si ceea ce faceam de mult fara a invata ceva, dar folosindu-ma si de cunostintele cele bune acumulate de-a lungul timpului si care, posibil fiind cele mai bune, persistau in memorie. Se cam terminase cu cercul vicios prin care imi doream intelectual atatea lucruri si practic sa infaptuiesc atat de putine, mai ales referitor la acele treburi ce ii privea pe asistati. Acestea din urma erau cu adevarat paradoxale, pe cand cele pe care le puteam face cu propriile maini se puteau marca foarte curand. In acest fel, am reusit sa invat atatea prin simpla apucare a unei pensule de vopsit sau numai citind instructiunile de utilizare a unei bormasini, astfel inima s-a marit printr-un efort fizic sustinut. Totul a fost sa invat sa ma misc si sa actionez real pentru a iubi, dar, in ciuda acestui fapt, tot simt ca nu stiu nimic, ca sunt inca un infantil in domeniu si ca nu-mi va ajunge nici aceasta viata sa cuprind tot.

Ma bucur insa de aceasta inima, posibilitate ca ea sa bata la cote inalte, invatand sa retina teorii dar si practici totodata, sa faca atat lucrurile cele mai grele ce necesita un mare efort fizic, cat si acelea mai delicate si fine prin dexteritate, asa dupa cum ar fi un decor ce sfarseste de a fi admirat, chiar daca li se pare cam ciudat la prima vedere, mai ales daca nu s-a mai vazut ceva asemanator pana in acel moment.

Atunci, te-am intalnit pe tine intr-un mediu in care totul este atat de contradictoriu si inselator. Nici tu nu aveai sau ai inca o parere de lauda despre acest mediu, insa prin deschiderea ta si prin felul tau de a fi am aflat atat de multe, iar eu prin intuitia sociala capatata de-a lungul timpului, stiu sigur ca mi-am dat seama de mult ai multe decat mi-ai spus tu insati. Esti atat de prietenoasa si de sociabila, atat de deschisa umanitatii! Am gasit atat de multe de admirat la tine, incat nu mi-ar ajunge o singura coala de hartie milometrica pentru a le scrie, chiar enumerandu-le cat mai scurt. Nu semanai cu niciun personaj pe care l-am 'iubit' si pareai atat de diferita de mine in ciuda faptului ca am gasit atatea asemanari, atatea pasiuni si atatea modalitati de gandire comune. Cu atat mai mult ca reprezinti sexul opus este cam foarte culmea sa ai atatea asemanari prin opunere sau prin diferenta, sau chiar prin implinirea perfecta intr-un pol opus a gandirii ce o am si eu, cat si a reprezentarilor salasluite in sufletul meu, care numai prin vederea ta au iesit la suprafata.

La un moment dat, insa, am fugit, prea fricos ajungand sa fiu de asa batai resimtite in propriul corp.. am si vorbit urat tot din cauza fricii si-mi cer iertare! M-am speriat de o asa simtire/ indragostire, dar fugind aiurea in lume am regasit o alta singuratate, aceea in care intr-adevar nu sunt niciodata singur, aceea in care se afla mereu chipul tau drag oriunde si in mine printr-o ingemanare cosmogonica. Am regasit de fapt placerea singuratatii in doi, caci acolo unde mergeam erai cu mine. Am gasit in lume o comoara, cea mai mare avere posibila ce nu se refera la ceva material, care de fapt am aflat ca se afla inlauntrul meu si atunci am acceptat si simtirea cu bataia inimii ei puternica, iar rezultatul a fost regenerarea corpului si a gandirii.

Am o gandire noua, mult mai tanara decat cea de la 20 de ani, pentru ca te-am intalnit pe tine, inainte de toate in mine. Acceptarea aceasta mi-a conferit nu numai innoirea mintii in trup, ori vice-versa, dar imi ofera in permanenta bucurie deplina prin simtirea sensibilitatii si frumusetii tale. Imi ofera un patos si un pozitivism deplin de a trai, bucuria vietii mele prin tine fiind, caci singurul disconfort mental acum fiindu-mi ideea aceea prin care mi-as putea omora avantul de a avea grija de tine si de a te ocroti in sensul celor simtite de mine. Frica cea mare cu adevarat fiind faptul de a nu te recompensa pe deplin. Un motiv pentru care acum resping moartea, desi o accept altfel ca idee, pentru ca-mi admit tot sfarsitul prin aceasta simtire puternica, dar sper ca ea sa vina abia dupa ce am reusit sa te recompensez macar pe jumatate din aceasta simtire ce mi-ai conferit-o. Intocmai ca numai daca m-as distanta de tine numai cu gandul, caci simtirea in gand si fapte este masura apropierilor, de gingasia, de bunatatea si generozitatea ta, de perfectiunea ce o simt admirandu-te si care uneori mi se intoarce cuprinzandu-ma si pe mine ca intr-un ideal, m-as distanta de fapt de mine si de menirea mea. De unde, doar desprinzandu-ma cu gandul ar cadea tot...dupa cum s-a intamplat pe timpul cenusiu al fricilor si angoaselor de tot felul.


Este uimitor cat te poate invata o frumusete - mai ales cea interioara - si cata bucurie iti poate conferi, atat pe cat a fost toata pana la momentul intalnirii cu ea, iar tot ceea ce a fost contradictoriu pana acum sa se topeasca prin insasi definirea si intruparea contradictiei contradictiilor!

Un articol de: Valerian Mihoc

Nota obtinuta:
10 (1 vot)
864 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Valerian-Mihoc Luni, 17 Martie 2014

Etichete pentru acest articol:

scrisoare de iubire, scrisoare de dragoste



S-ar putea sa va intereseze si:

Exista unele momente in viata cand iti place de cineva, un baiat sau o fata. Persoana [..]
citeste si comenteaza
Ce poti face cand nu esti pregatit sa o intampini? Alegi sa fugi sau ramai? Oricum vei fi [..]
citeste si comenteaza
Tu expresiva ca-ntotdeauna, cu zambetu-ti diafan al ochilor ca marea si cu arcuirea [..]
citeste si comenteaza
La noi, la romani, exista o zicala conform careia, in orice casa, trebuie sa cante [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Din filozofia marii de este s-o asculti, De a lumii-n afiliatia vietii sa te-ncanti! [..]
citeste si comenteaza
...clădeste pe piatră lumea interioară, Pe cuvinte serioase, nespuse-n doară! [..]
citeste si comenteaza
"De cele mai multe ori insa, eu ma linistesc inchizand ochii desfatandu-ma in fata unui [..]
citeste si comenteaza
nu stiu de ce oare si cum... chiar de-ar fi sa ma declar nebun... [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate