Iubirea nu inseamna a minti (I)

minciuni_si_dragoste

Motto: O asociere de cuvinte ce pare cam lipsita de inteles, ce poti spune despre faptul ca se minte? Utilitate sau necesitate imperioasa sa fie la acela care minte? O fi mai mult a doua parte, deoarece intotdeauna pare a fi un lucru imperios (uneori de o instanta suprema?!) Caci, pentru omul ce minte, doar o usoara utilitate pare si comica pentru o asa mare sfortare.

Categoric ca nu-i iubirea niciodata pe picior de egalitate cu iubirea si nici macar o mica caramida in zidul imens ce-l ai de construit pentru a iubi. Si, nu numai pentru ca dezavantajat ar fi doar acela mintit, ci este asa implicit pentru insusi acela cu acest comportament deviant ce in psihologie se numeste - mitomanie.

 

Sunt minciuni si minciuni!

Acelea care tot aplica acest 'tratament' altora uita mereu - sistematic chiar - ca nici macar nu au stiut vreodata ca, in primul rand isi fac rau lor. Aceasta nu-i o afirmatie hazardata, logic fiind faptul ca persoana cu acest comportament se straduieste in permanenta sa tina minte minciunile pe care le-a spus, deoarece contrariul - aflarea adevarului - fiind defaimator pentru ea, deoarece ar putea fi astfel descoperit faptul ce l-ar putea cobora pe individa in ochii altora de acolo unde singura s-a cocotat! Cu toate ca sunt atatea si atatea 'scapari' la mincinos incat nici nu-si da seama de ele, asa dupa cum vom vedea in continuare.

Iar de nu prea are treaba minciuna cu logica, nici cu morala nu prea are, ceea ce reprezinta chiar un paradox. Aceasta materie categoriseste aspectele minciunii si spune ca exista unele din necunostinta de cauza sau/si de facto si ca atare ar putea fi lipsite de culpa. Desi, nu chiar toate, deoarece din necunostinta de cauza s-ar putea ucide... caci, daca nestiinta mincinosului trebuia de mult transformata in stiinta atunci exista culpa! Exemplu am putea lua o regula de circulatie 'nestiuta' de un anume sofer...oricum, ar mai putea exista intrebarea daca intr-adevar nu a stiut, ori ca nu a vrut sa stie ca sa-i scada vina, sau nu a vazut...nu a auzit.. Acele maimute ce infatiseaza surdenia, mutenia si ascunderea vederii exprima in mod comic voalarea si chiar evaporarea vinovatiei de s-ar putea. Iar aceasta se face cu toata stiinta si vointa.

Oricum, de-ar fi sa urmarim pe toate acele minciuni posibile ne-am prinde urechile si-am distanta (in deplina cunostinta de cauza) subiectul ce nu tine numai de morala aici. Concret, urmam a caracteriza pe acele minciuni voluntare spuse in cunostinta de cauza. Ca apoi, tot timpul mincinosul ar putea exista si 'scapari' precum ca nu a avut cunostinta...

 

Atentie: Minciuna disociaza viata

O disociaza de pe cotorul ei vertebral al vietii. In primul rand ca acest efort suprauman de a retine cat mai multe minciuni pentru a avea continuitate, ceea ce in fond este de multe ori un 'balast inutil' pentru memorie, in consecinta trebuind de mult aruncat 'peste bord' sau la gunoi. Plus ca de si mai multe ori nici in insasi mintea omului ce procedeaza asa nu exista legaturi logice cu faptul infatisat deformat si ca atare existand o mare greutate de retinere in memorie. Dar, in ciuda greutatii acestora, mincinosul se straduieste foarte tare sa retina acest balast pentru a nu se contrazice singur la un moment dat, trebuind sa redea nesfarsit acelasi lucru, iar acest efort in fond nu are o alta repercursiune la un moment dat decat - clacarea - sau disparitia totala ori partiala a elementelor logice. Vorba aceea: intocmai de ceea ce te feresti tocmai aia ai... mai ales daca deseori aceste persoane se supun orbeste hazardului... la care singuri au contribuit si s-au supus!

In alt caz, logica 'ajuta' nu numai memoria (parand sa zica ca totul are stabilitate pe ratiune), ci intregul sistem al proceselor psihice; intretine afectivitatea spre exemplu, in caz ca n-ai avea ce ascunde partenerei/ului, n-ai cauta sa minti si i-ai spune numai ceea ce trebuie. Indiscutabil, oricat de buna memorie ar manifesta o asemenea persoana, la un moment dat apar aceste blocari/uitari de la sine, plus ca intervine in mod neasteptat - adevarul... Darea pe dinafara a adevarului in mod 'inconstient' (cand ii vorbeste gura singura - in fond mai dezminte si natura noastra care nu-i facuta pentru a minti!), ce si pentru mincinos as spune ca-i o mirare(doar aceasta!), cu toate ca adevarul tine intotdeauna de constient. Vorba aceeia: "gura mincinosului adevar graieste!" Si i-a scapat adevarul cam fara ca sa-si dea seama.. a aparut un gol in 'constientul' sau; deci, apare nevoia strigenta a unei alte minciuni..

Cu timpul insa, acest 'procedeu' este o cauza ce cade greu in insasi problemele mnemotehnice, ce se manifesta cu precadere la persoanele mitomane. Spune-mi daca ai probleme de memorare, ca sa-ti spun cine esti, luandu-ne dupa acel proverb din popor... de fapt da, nici de acest lucru nu ma pot indeparta foarte mult. M-am lovit deseori de acesta problema incat cred ca as face o dizertatie intrega.. dar, nu pentru ca mi-au placut acesti indivizi, dimpotriva!

Ceea ce lasa de dorit este ca oricat de mult te-ai zbate sa-i readuci pe calea cea buna, incercand prin argumente logice sa-i repui pe calea de pe care au deraiat (de la normalitate), pentru multe persoane dintre acestea reprezinta o jignire.. Pentru ca sunt orgolioase si 'superioare', ma rog asa se vad ele, in stare de a manipula pe altii si ai face sa le dea sau sa le spuna astfel ceea ce isi doresc ele... Este poate faptul cel mai stigator la cer, pentru ca tu ai acea intentie de ai aduce pe calea cea buna, dar ei lucrand pe planul subliminal simt foarte usor actiunea ta, insa din pacate o inteleg invers, ca nu inteleg buna intentie... anume ca dintr-un deconpsirator involuntar cum si esti, pentru ca tu ai vrut doar sa ajuti persoana simtind framantarea interioara opusa pacii lor interioare, si nicidecum nu ti-ai inchipuit sa-l dai de gol.. ori, aceasta persoana desi nu presimte intentia ta, ca nici nu are nevoie de ajutor in fond... te mai si invinuieste -culmea - de invinuire! Ma rog, si acest fapt este un sistem de 'aparare' pe cand minciuna nu a mai facut fata!!

Legatura cu viata unde ar fi? Intocmai acolo ca mincinosul freamata mereu, e agitat, dezbate, pune planuri la bataie, se consuma pentru a-si permite luxul unor lucruri nepermise.. Ce monotona ar fi viata daca n-ar trai-o la maxim, nu? De fapt, asta-i principiul acestei persoane, si-ar putea fi chiar un semnalment al persoanei mincinoase. Daca ti-este frica despre planul ce-l mai rumega pe cand nu esti langa o astfel de persoana - ai mare dreptate!

 Ai spune ca toata lumea minte, ba chiar este o arta si in consecinta...? ce rost ar avea sa nu minti? Iti reamintesc de memorie, de freamatul continuu, de agitatia de a tot 'construi'/prabusi/reconstrui si de a o lua de la cap. INTOCMAI CA ACEASTA FRENEZIE PERMANENTA SCURTEAZA VIATA, creeaza probleme sanatatii si plus ca:

 

Minciuna arunca in aer logica si un sistem de gandire unic

In primul rand a sistemului neurovegetativ, metabolismul, visele noptii, caci exista simtirea subinconstienta a minciunii! Sistemul neurovegetativ, adica viscerele, anumite organe ce par ca nu au nicio treaba cu sistemul neurotic - vibreaza, (anumite persoane cu o simtire mai ascutita localizeaza simtirea acestora intr-un loc, printr-o vibratie spontana!) reactioneaza, dar nu in sens pozitiv, atat la pentru persoana ce minte cat si la aceeia mintita. Cercetatorii limbajului trupului au observat semnalmente acelora care mint:

► ticul nervos de a face un gest la persoana ce minte, in mod special de a duce mana la nas (de unde si zicala: ma, iti creste nasul; insa, sunt si acei care cunosc acest fapt si stapanesc arta disimularii, contracarand acest tic: strang un deget, ori ceva invizibil - limba spre exemplu;

► mai este dilatarea pupilelor, desi mincinosul nu poate fi indragostit in permanenta de tine si in consecinta simtind nevoia permanenta de a te "minti frumos' (pupilele se dilata mai puternic, mult mai larg si pentru mai mult timp in momentele de indragostire si/sau dragoste)? Exita expresia si pare frumoasa in dragoste, dar n-o recomand, deoarece ea .. arde indrederea in celalalt!;

► sunt prea prinsi in general de ideea de a te convinge si improvizeaza, gesticuland mult, indicand spre exemplu ca aia e mare-mare, ailalta... mimica este la fel de fortata si sub inpulsul de a fi cat mai convingatori cauta sa fie cat mai 'simpatici, dar printr-un suras fad, impulsiv uneori cauta sa-ti sustraga unul, chiar ii apare un ras fortat..;

► anumite gesturi de aparare/defensiva in semn de nevinovatie voalata...; dar, de se va studia de catre cei doritori un manual de citire a limbajului trupului, atunci poate ca ar deveni mai clar orice limbaj al trupului, ca vorbind intr-un context anumit.

Un articol de: Valerian Mihoc

Nota obtinuta:
10 (1 vot)
1550 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 11 Noiembrie 2013

Etichete pentru acest articol:

despre minciuni, minciuna in relatii, relatii umane, psiholog



S-ar putea sa va intereseze si:

Iubirea bazata pe contract mincinos nu rezista. Tu te vei desparti de sufletul alaturi [..]
citeste si comenteaza
Te-ai nascut asa, s-au nascut asa. Nu poti vedea binele daca te-ai nascut PATRAT. Nu [..]
citeste si comenteaza
Viata vine cu perioade pentru care nu esti pregatit si ea se lupta sa te doboare. Tu fi [..]
citeste si comenteaza
Se intampla multor femei. Poate multora dintre voi care cititi acum . Este vorba despre [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Societatea umana isi gaseste intelegerea si prin cheia oglindirii ei in societatea animala, asa cum [..]
citeste si comenteaza
Da, chiar asa! Crezi ca glumesc? Nu, draga mea. Astazi iti propun sa lasi fardurile deoparte. Da, [..]
citeste si comenteaza
Este primavara si pasesti ezitant pe aleea ce se deschide in fata ta. La intersectie nu stii [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate