O zi inchinata poeziei?

ovidstatuia

Fara existenta unui poet lumea ar fi fost mai saraca (spiritualiceste vorbind, dar nu numai) si chiar nicio evolutie stiintifica sau tehnica nu s-ar fi intamplat daca nu ar fi fost poezia ce indeamna la imaginare si creatie, visare constructiva si meditatie dupa caz.

"Sub asta piatra zace, Ovidiu Cantaretul
Iubirilor gingase, rapus de al sau talent,
O tu, ce treci pe aice, daca-i iubit vreodata,
Te roaga pentru dansul, sa-i fie somnul lin!"

Nu putem uita ca data de 21 martie este declarata de catre UNESCO, incepand din anul 1999, drept "Ziua internationala a poeziei", pentru recunoasterea unor oameni de litere si de cultura din tara, si pentru care sunt poetii din intreaga lume ce si-au adus contributia la imbogatirea culturii si spiritualitatii universale.

 

Redarea valorii poeziei in contextul zilelor noastre

Totodata, "Ziua internationala a poeziei" urmareste sa sustina creatia poetica, stabilirea unui dialog intre poezie si alte genuri ale literaturii si ale artei, indiferent de natura creatiei, acesta fiind motivul acestei sarbatori.

Manifestarile ce au urmat din '99 dedicate "Zilei internationale a poeziei", in Romania, sunt legate de Fundatia Culturala Orient Latina si de Asociatia Culturala ADSUM care organizeaza din anul 2002 pana 2008, spectacole pentru marcarea acestui moment. Apoi, spectacolele incep la Palatul Sutu, iar anii urmatori (pana in 2012 inclusiv) manifestarile culturale de promovare si valorificare a poeziei capata amploare, fiind gazduite de Biblioteca Nationala a Romaniei si Palatul National al Copiilor.



Definitia poeziei


Verificand DEX-ul, poezia este definita ca = "Modalitate a literaturii care exprima mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivitatii, al rimei, al ritmului etc.; (concr.) creatie literara in versuri. ♦ Totalitatea compozitiilor in versuri ale unui poet, ale unui curent literar, ale unui popor etc. 2. Fig. Caracter poetic al unei opere literare, al unui peisaj, al unei situatii; farmec, frumusete, încantare." Sunt de altfel teorii care nu pot cuprinde un adevar despre viata si despre lume nici prin zeci de pagini, asa dupa cum reuseste poezia s-o faca in numai o strofa cateodata.

Pentru ca mai marele adevar al vietii este acela care include in el toate frumusetile lumii, producand altele noi, excluzandu-le din start pe cele 'urate' cumva, dar mai ales pe acelea ce se vor cu mare valoare de adevar, desi nu-si pot arata decat fata nihilistica! Acest lucru il face poezia! Primele marturii ale poeziei pe aceste meleaguri dacice provin din  Dobrogea, mai exact din cetatea greceasca Tomis, unde a fost exilat poetul Ovidiu.



Un mare poet!

Aceste roci ce sustin statuia poetului, situata chiar in fata Muzeului de Arhiologie, ca un simbol al orasului sau ca o aducere aminte a vremurilor stravechi in care a trait un om, cat mai ales placa memoriabila lipita pe aceste pietre, sunt covarsitoare. Tind sa cred ca fara existenta unui poet lumea ar fi fost mai saraca si chiar nicio evolutie stiintifica sau tehnica nu s-ar fi intamplat daca nu ar fi fost poezia ce indeamna la imaginare si creatie, visare constructiva si meditatie dupa caz, dar cel mai important lucru este imaginatia creativa.

 

Poetul Ovidiu a fost exilat datorita unui motiv aparent justificat de a fi scris o "opera incriminata" ce parea complice la adulter, in opera prin care canta de fapt iubirea, cartea a III-a din "ARTA IUBIRII", ceea ce intr-o epoca a decadentei moravurilor romane pare chiar hilar, mai ales ca erau 10 ani de cand aparuse aceasta.

Cu toate ca dupa 2000 de ani cat au trecut de atunci, inca nu se cunoste exact motivul exilului, ci abia dintr-o anumita scrisoare a poetului catre imparat se vad trimiteri catre aceasta carte, posibil se justifica? Insa, apropiatii poetului stiau ca exilul a convenit imparatului incomodat de o anumita intrebare pusa de poet si in urma unui anumit lucru pe care l-a intrevazut, recunoscand el insusi (tot din anumite opere se distinge aceasta) ca a 'vazut' un lucru care nu trebuia sa-l vada. Ovidiu nu scapa ocazia sa vorbeasca in "Metamorfoze" spre exemplu de "crudele mame vitrege care pregatesc otravuri aducatoare de moarte" concurentilor la tronul pe care Livia, sotia imparatului il voia pentru fiul ei, exilul urmand dintr-o intrevedere particulara cu imparatul. Mai recunoaste poetul astfel ca pedeapsa era de fapt foarte usoara, desi atat de crunta pentru el, ca nici n-a reusit sa-si mai vada persoanele dragi.

Ovidius (Publius Naso) n-a fost propriu-zis exilat, ci relegat; ce din punct de vedere juridic era cu totul altceva. In imperiul roman un condamnat la exilium isi pierdea drepturile cetatenesti si i se confisca întreaga avere; dar, un condamnat la relegatio insemna ca este doar surghiunit din tara sa, fara insa a-si pierde nici averea, nici drepturile civile. Aceasta pedeapsa insa i-a fost data de imparatul Octavian August intr-un mod ilegal si abuziv, pentru ca pedeapsa ar fi trebuit sa i-o hotarasca Senatul, nu August singur; si, pentru ca legea stabilea precis care erau locurile unde putea fi trimis un condamnat la relegatio, anume in insule din aproprierea Italiei, plus alte zece localitati din Italia. Dar Ovidiu a fost trimis la o departare de aproape 3.000 kilometri, intr-unul din tinuturile cele mai aspre - in Scitia Mica, intr-un oras plin de primejdii pentru el, la Tomis.

Non hic librorum, pre quos inviter alarque,
Copia: pro libris arcus et arma sonant.
Nullus in hac terra, recitem si carmina, cuius
Intellecturis auribus utar, adest.
Non quo secedam, locus est: custodia muri
Summovet infestos clausaque porta Getas.
Saepe aliquod quaero verbum nomenque locumque,
Nec quisquam est, a quo certior esse queam.
Dicere saepe aliquid conanti – turpe fateri? –
Verba mihi desunt, dedidicique loqui.
Threicio Scythicoque fere circumsonor ore,
Et videor Geticis scribere posse modis:
Crede mihi, timeo, ne sint inmixta Latinis
Inque meis scriptis Pontica verba legas.

„Aici nu-i belsug de carti care sa ma atraga si din care sa-mi hranesc                        

Mintea; in locul cartilor rasuna arcul si armele
Nu-i nimeni ale carui urechi ar putea sa-mi inteleaga poeziile,
Daca i le-as citi.
Nici n-am un loc potrivit unde sa ma retrag. Paznicii de la zid
Si poarta inchisa departeaza pe dusmanosii geti.
Adesea intreb despre vreo vorba, de un nume sau loc,
Dar nu-i nimeni care sa ma poata lamuri.
Cand incerc sa spun ceva, deseori imi lipsesc cuvintele;
mi-e rusine s-o marturisesc – m-am dezvatat sa vorbesc.
In jurul meu glasuiesc aproape numai guri tracice si scitice.
Imi pare ca as putea scrie in versuri getice.
Crede-ma, mi-e teama ca s-au strecurat printre cele latinesti
Si ca in scrierile mele vei citi cuvinte pontice.”

(poezie creata la malul Marii Negre)

Ce lucruri intrevazute l-au determinat exact pe imparatul Augustus nu stim sigur, e un mister. Insa, acest fapt iata ca a avut un rol marcant in istoria poeziei, a literaturii europene, cat si a celei romanesti. Pentru ca asa cum relatia lui Eminescu cu Veronica, fiind o relatie  tensionata prin neimplinirea iubirii datorate atator situatii reale,  se manifesta ca imboldul creatiei marelui poet roman, tot asa a fost exilul pentru Ovidiu. Aceasta se distinge clar din operele marelui poet aflat in exil, departe de cei dragi, de tara si de neam, intr-o locatie unde inca nu era atat de bine instaurat sistemul imperiului roman, aflandu-se aici in extremitatea sa estica. La fel cum nu foarte intamplatoare, tind sa cred, este fixarea acestei date ca sarbatorire a poeziei, apropiata de data nasterii poetului Ovidiu, 20 martie (41 i.d.H.).

Restul zilelor sale, poetul Ovidiu, le-a trait pe o insula a Marii Negre de fapt, azi lac format prin inchiderea cu nisip a unui golf (formandu-se un palc de nisip, azi celebra Mamaia si un lac), aflata in apropierea tarmului unde s-a infiintat, de altfel, si localitatea care-i poarta numele, nu foarte departe de localitatea Tomis cu cca 10km.

Datorita acesteia, "primul mare poet clasic european", dupa cum a fost supranumit, nu este numai un poet roman, ci si al locuitorilor acestei tari, pentru ca a si scris despre getii printre care a trait in exilul sau, le-a observat obiceiurile, invatandu-le chiar limba, pentru a o transmite. O dovada ca este si un poet daco-get, o confirma faptul ca a scris si un poem in limba getica. 

Daca, intr-adevar nu am trece chiar nepasatori (cati n-o fac?) pe langa aceasta relicva a unui poet si am citi acesta placa comemorativa, atunci cu siguranta am simti fiorul existentei noastre insine!

 

Poetul

Din taramul sterp, de vor murii acolo sperand,
Chiar asept, arsuri sufletesti de va fi aducand,
Vibratia din oameni, ce dupa gratii s-a trezit,
Puritatea uitata ades, cu tot ce au indragit..

Din lipsa increderii iubirea s-a incarcerat,
Ca deserturile-n inimi parca s-ar fi aflat,
Cumva s-ar usca chiar sufletul prea tare,
Caci inima prinsa-n iubire o mai doare?...

S-a ingradit si-acea incredere duioasa,
Ce da tarie omului in speranta voioasa,
Acea seva sangvinica-n puteri fara hotar,
Si far'imbibarea din izvorul interior macar..

Batjocorit e si poetul ce bea a puritatii apa,
Hulit ca numai din izvorul iubirii se-adapa,
Ca si-a gasit in suflet cismeaua nevazuta,
Nemicu-si cuibarit chiar viata-i o avanta!

Mirandu-se lumea ca asa om traieste,
Cum din gratuitate are tot ce prisoseste,
De fara-o greutate cum el pe toti iubeste,
Si chiar nici binele din rai nu zadarniceste!

El nu-si cauta hrana trupului curand,
Doar nevoia hranii de inspiratie avand,
In nevoi, aspiratii si tot ce-i omenesc,
Cam si peste nevoiile de bani, ei plutesc!

Valorile lumii acesteia nu-l ademenesc,
Izvoarele iubirii e tot ce-n el vorbesc,
Se-nalta peste patimi, albatrosul bland,
Si-n al lui cer anii il gasesc cu par carunt.

(o poezie de Valerian Mihoc)

 

Albatrosul

"Adesea, marinarii, spre-a-si alunga plictisul,
Prind albatrosi, largi pasari pe marile de fum,
Care-nsotesc alene corabiile pe-abisul
Amarelor noianuri, lunecatorul drum.

Abia adusi pe punte, si regii de azure
Se-arata-a fi deoadata stangaci, fara de gand,
Mari aripile-si lasa-o, albele armure!
-Ca nistea vasle triste alaturi atarnand.

Cel calator de ceruri, el, nu de mult, stapanul
Superb al inaltimii, sta umilit si-nvins!
C-o pipa peste pliscu-i il necajeste unul
Maimutarindu-l, altul, pe cel cu mersul stins.

Poetul e asemeni acestui print de noruri,
De-o seama cu furtuna, sfidandu-i pe arcasi;
Dar surghiunit pe tarmuri, hulit si fara zboruri,
Cu aripile-i vaste se-mpiedica in pasi."

(o poezie de Charles Baudelaire - "Florile Raului")



Multi ani fericiti in inspiratie inaripata, poetilor!

Si ... aripi largi!!

Un articol de: Valerian Mihoc

Nota obtinuta:
10 (2 voturi)
1278 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 30 Martie 2013

Etichete pentru acest articol:

poezii, ziua internationala a poeziei


S-ar putea sa va intereseze si:

Poezii de dragoste: "Iubire", W. Shakespeare [..]
citeste si comenteaza
Iubeste-mi mainile Si ochii Si iarta-le dac-au fost clipe In care n-au stiut sa-ti [..]
citeste si comenteaza
Anotimpurile toate. Le stiam - ma cunosteau. Erau prietene cu mama, cu vecina, cu tot [..]
citeste si comenteaza
Un umil fir de colb, de Rabindranath Tagore [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Femeile au o capacitate extraordinara de autocritica. Este un lucru care ne ajuta sa mergem mereu [..]
citeste si comenteaza
Daca o raza de soare traverseaza o prisma din sticla, aceasta raza se divide in culorile [..]
citeste si comenteaza
Nu se intreaba nimeni, cum de ar fi posibil ca dintr-un refuz de acest gen, un om sa se consacre [..]
citeste si comenteaza
Lumea este in continua evolutie si, in mod firesc, oamenii se adapteaza noilor conditii de viata [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate