Inima ta pustie se va umple de iubire din izvorul credintei
Ninge. Fulgi curati si lenesi se perinda prin vazduh.E liniste si parca ar fi multe de spus in fata ferestrei. Cu fiecare fulg de nea e un gand, care zboara agale inspre pamant si se face una cu asfaltul. Ma gandesc la ea.
Biata fiinta care isi scalda chipul si sufletul in lacrimi. Pana mai ieri erau doi. Si azi e...doar ea. Nu stiu ce simte si ce crede, pot doar sa-mi imaginez si sa ma inspaimant de o asemenea durere.
Nu am crezut ca e posibil, desi se intampla uneori si asa. Atat de trist.
Sa te intrebi de ce, e fara rost, nu poti patrunde astfel de sensuri, nu-i dat noua.
O inima pustie
Acum cateva luni, pe la culesul viilor, fosta mea colega de banca din liceu ma invita la nunta ei. Frumoasa ca o nimfa, cu ochii mari si verzi, parul castaniu, auriu poate, lung si inelat, plapanda ca o raza si vesela ca un copil, ma regasea dupa ani, aceeasi din liceu si ma chema sa-i cant la nunta.
Doar doua clipe au trebuit sa fim din nou suflete gemene ca-n urma cu ceva ani. Ne-am privit si ne-am marturisit in fuga rezumatul vremii in care nu ne-am vazut.
Era fericita. Avea tot, isi terminase facultatea si se pregatea de doctorat, se plimbase un pic pe-afara, si acum se casatorea cu un tanar frumos, cu stare, baiat educat si bun crestin. Se mutau undeva in apropierea Bucurestiului cu parintii lui, intr-o casa mare pe marginea unui lac. Avea si un job bun, soacra ii era ca o mama, se simtea implinita si era fericita. Neprovenind dintr-o familie instarita si deci trecuta prin diverse greutati, stia sa aprecieze tot ceea ce avea si sa se bucure.
Si asa au fost toate pana mai ieri cand ma anunta printr-un mesaj ca Daniel a adormit noaptea trecuta. A trecut in vesnicie. Roaga-te alaturi de mine, am inima pustie.
Ce e de spus?! Daniel era tanarul ei sot. Nu trecusera nici patru luni de la nunta, avea sa-mi spuna printre lacrimi grele si arzatoare pe fata ei mica. In glas ii simteam neputinta si durerea surda.
Ce e in sufletul ei de copil? In inima ei de tanara sotie? In mintea ei de femeie casatorita din iubire?
Nu sunt prea multe cuvinte pe care sa i le pot spune. Ce sa-i spun, cum sa o imbarbatez? Viata e o lupta personala, fiecare dintre noi are o cruce de purtat pe drumul catre mantuire. Dumnezeu nu actioneaza dupa rationamente umane. Si cred ca cei morti se duc intr-o lume mai buna, sau mai rea in functie de viata lor.
Mi-e teama de clipa cand va vrea sa ne vedem, ma simt neputinciosa in fata suferintei sale si tot ce imi propun este sa obtin cumva un zambet. Un zambet pentru care sa nu se simta vinovata. Cei ce se iubesc isi vor binele unul altuia. Ea trebuie sa inteleaga ca astfel e mai bine pentru el si ca el de acolo vrea ca ea sa fie bine.
E o fata puternica, ambitioasa, pozitiva si cu multa credinta. Ii va fi bine pana la urma. E o incercare mult prea grea, insa ei ii va fi bine. Stiu ca speranta e vie in launtrul ei. Va fi greu o vreme, urmele ranilor vor ramane, dar ea va fi bine. Stiu ca va fi, simt.
Odihneste-te in pace, Daniel! Domnul te-a vrut la el. Sotioara ta e o tanara femeie puternica, in trupul acesta frumos si firav se ascunde o forta nebanuita, credinta si iubirea pe care le-ati impartasit o vor purta lin catre liman.
Condoleante, ma belle amie!
Postat de: Raluca-Burcea Marți, 25 Ianuarie 2011
disparitia celui drag
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Microcritica - drumul catre indoiala de sine si slabirea increderii in propria persoana
- Ce gatesti pentru copii cand nu stiu ce vor sa manance: preparate acceptate de toata lumea
- Beneficiile utilizarii stickului de protectie solara pentru o piele sanatoasa
- Vitamine esentiale pentru intarirea imunitatii slabite
- 10 sfaturi pentru igiena corecta a accesoriilor pentru hrana bebelusului
