Femeia fara san

cancer_la_san

Partea I - inceputul, cand inca mai era o speranta

Sa vorbim putin despre cancer. Nu ca specialisti, nu teorie plina de cuvinte fara de inteles, ci, pur si simplu, asa, ca intre femei; femei care stiu ce inseamna boala asta, care au vazut au auzit sau, mai grav, au simtit pe pielea lor.

Putem vorbi de doua categorii de femei: cele care ies victorioase din lupta cu boala si pun asta pe seama unui corp puternic, a unui medic bun, a unei familii care le-a sustinut sau pe seama unui Dumnezeu care le-a iubit de acolo de sus.

Insa exista si a doua categorie: femeile care pierd cursa in fata cancerului. Dupa mutilarea fizica, psihica si emotionala, ajung la ultima oprire: ”Urmeaza statia Doamnei cu coasa!” Oricum, dupa ce treci prin acest infiorator cosmar, prin acest lagar nazist prezidat de cancer, iti vei dori singur sa vezi Poarta Raiului, cat mai repede. Sinistru, dar adevarat.

Sa incercam sa intelegem cum evolueaza lucrurile, sa ne asezam la masa, cu o cafea in fata si sa privim ‘’filmul’: personajul principal este  o femeie ajunsa la jumatatea vietii (crede ea), care traieste intr-un oras mic, intr-o rutina zilnica ce nu o deranjeaza. Acum se odihneste, dupa ce a facut o casa, a luat o masina, a crescut doi copii, fata si baiat (‘’ca asa este bine, maica, sa fie doi’’) i-a invatat sa zboare la casele lor si acum, repet, se odihneste. Ironia sortii ii zambeste malitios din geam. Aceasta femeie esti chiar TU!

Intr-o buna dimineata - care numai buna nu este - observi un nodul la san.Te gandesti ca nu poate fi nimic: ai mancat sanatos, ai facut miscare, nu ai fumat, nu ai pacatuit (poate doar cu gandul uneori, ca,deh!, oameni suntem), asadar NU TI SE POATE INTAMPLA TOCMAI TIE! Ba da, se poate! Gasirea  micii galme in sanul tau genereaza o disperare fara margini, la limita nebuniei. Fiecare gand te indreapta cu pasi repezi spre finalul suprem. Dar nu, nu te gandi la el acum. Nu are sens sa-ti schingiuiesti sufletul inainte de vreme: tehnologia a avansat, doctorii sunt bine informati si se gandesc numai la binele pacientului, asistentele sunt blande, sunt minunate. Totul va fi bine! Aiurea. Vise. Tot drumul de la cap la coada este un vis – acela ca vei scapa; in fiecare seara adormi cu el la piept si in fiecare dimineata, cand langa tine in pat stau greata si durerea si neputinta, iti dai seama ca n-a fost decat un simplu vis. Realitatea e cu totul alta.

Bun! Mergi la medic (du-te la doctorul X, e cel mai bun) si esti diagnosticata cu “neoplasm mamar unilateral” (bine ca e doar la unul). Iti descrie lapidar traseul pe care il ai de urmat: chimioterapie, operatie cu amputarea sanului, iar chimioterapie, radioterapie, un pumn de pastille pentru tot restul vietii, de trei ori pe zi si…speranta moare ultima. Bineinteles ca trebuie sa speri ca te vei face bine! Desigur, in capul tau este o ceata deasa, iar in sufletul tau o furtuna ravasitoare. Ii ceri medicului sa-ti explice pe intelesul tau, dar parca el are timp, afara mai asteapta inca optzeci de pacienti si trebuie sa-i “termine”in trei ore. Deci plicul si dispari. Urmatorul!

In concluzie ”te-ai dus bou si te-ai intors vaca”. De fapt, ajungi acasa nebuna de durere, de disperare, de ganduri amare, de chin, de framantare, de tortura. Si vine mareata intrebare: DE CE EU? Uite, de-aia! Fara motiv.

Dupa “lupte seculare” care se dau in mintea ta, dupa ce vorbesti cu familia, cu prietenii, cu vecinele de la bloc, mestecatoare de seminte, dar care”stiu de toate”, te hotarasti sa lupti. Esti tanara, daca te uiti mai atent in oglinda esti chiar draguta, asadar ai toata viata inainte si, prin urmare, trebuie sa castigi si lupta asta.

Deci, cum spunea un tip simpatic de la TV: ”Sa trecem la treaba!”

 

Partea II - Desfasurarea actiunii - Speranta incepe sa se zvarcoleasca

Si lupta incepe…cu prima reteta de medicamente (gratuite, daca esti “atenta” cu cine trebuie) si cu noul tau regim alimentar: nu ai voie decat ”apa, paie si bataie”, restul sunt pline de chimicale, E-uri si hormoni si alte substante de care nu ai auzit in viata ta, deci, ia mana! nu ai voie!

Apoi incepi chimioterapia. Ce inseamna asta? Inseamna ca baga in tine tot felul de substante, pe cale orala, intravenos sau intramuscular, asta ca sa nu-ti ramana nicio parte a corpului intreaga. Toate aceste doctorii, de diferite forme, consistente si culori, ti se plimba prin tot corpul, ca sa-ti ‘’stranga tot cancerul intr-un singur loc” in vederea operatiei chirurgicale. Infiorator este faptul ca fiecare celula pe care o atinge este afectata intr-un fel sau altul, dar si mai rau este faptul ca durerile pe care le simti pe fiecare centimetru din corpul tau sunt ingrozitoare. E o tortura continua; niciodata nu ti-ai constientizat la fel de bine fiecare particica din corp, poate doar in prima noapte de dragoste, dar asta este alta poveste, din vremuri foarte indepartate.

Cei care te vad isi imagineaza ca tratamentul medicamentos si consecintele lui sunt cea mai mare cazna a ta. Dar nu este asa. Erai o femeie frumoasa, cocheta, intotdeauna machiata cu binecunoscutul dermatograf albastru si, acum, atuul tau cel mai de pret, parul, s-a dus tot intr-o singua zi: la pieptanatul de dimineata a cazut un pic, apoi, cand ai vrut sa pleci in piata sa-ti iei niste fructe sanatoase, iarasi te-ai pieptanat si a mai cazut ceva (desigur, azi renunti la portia de fructe) si, in final, la dusul de seara, s-a dus tot: toata culoarea, tot rosul acela stralucitor cu care te mandreai si pentru care te invidiau colegele pentru ca iti evidentia ochii. Te uiti in oglinda si arati ca un soricel, nici nu stiai ca ai urechi  atat de mari, aproape ca iti vine sa razi, dar bineinteles ca te pui pe un plans apocaliptic. Nu dormi toata noaptea, dimineata ai fata umflata si te simti sfarsita, dar esti hotarata sa apelezi la odioasa peruca. Ironia iti sopteste ca poate era momentul sa-ti schimbi culoarea podoabei capilare.

Caderea parului o poti considera doar un mic inconvenient, oricum creste la loc. Dar sanul nu mai creste. Operatia in sine nu e mare lucru, chestii obisnuite: o scurta pregatire fizica, ca de psihic nu prea ii pasa nimanui, anestezia, terapia intensiva, salonul plin de alte doamne betegite de aceeasi boala si…plicurile; multe plicuri de marimi si forme  diferite; fara ele esti un gunoi, dar cu ele parca mai esti si tu OM. Dar marea si nesfarsita durere apare cand te intrebi daca mai esti FEMEIE. Nu mai ai un san, incerci sa pipai locul unde odata, parca prea demult, a fost ceva; a fost corpul tau de femeie; sanii tai erau frumosi chiar si dupa ce ti-ai alaptat copiii, chiar si dupa ce trecerea anilor le-a luat din vigoare, erau ai tai si ii aveai acolo, la locul lor. Acum mai e doar unul, e urat, e singur, e anormal; mai poti spune ca esti femeie? Sigur ca poti, mergem inainte, fii barbata! Nu-ti mai place vorba asta, nu mai e nici amuzant, nici incurajator.

Urmeaza o alta chinuitoare cura de chimioterapie, apoi radioterapia. O luna intreaga, zi de zi, mergi la raze; in sala de asteptare intalnesti tot felul de oameni cu tot felul de probleme, care de care mai infioratoare. Incepi sa-ti accepti soarta, cand vezi cate femei au corpul mutilat si sufletul facut farame.

Dar, gata! Ai terminat cu toate tratamentele astea dureroase si obositoare, acum mai ai doar de luat medicamente tot restul vietii, dar ce-a fost mai greu a trecut. Ti-ai luat si o costisitoare proteza pentru san si un sutien special, dragut de altfel; poti sa-ti continui linistita viata de unde o intrerupsesei. Ti-a crescut si ceva par alb si fara vlaga, dar nu-i nimic, de acum inainte ai tot timpul din lume sa te aranjezi. Aiurea. Vise.

 

Partea III - Sfarsitul - Speranta moare ultima, dar moare

Cand ai crezut ca poti zambi iar a inceput declinul. Analizele mai proaste le-ai trecut cu vederea. Nici medicul nu ti-a mai zis prea multe, erai o picatura dintr-un ocean, o femeie dintre sute care mor zilnic de cancer la san, de ce sa-si mai piarda vremea cu tine? De ce sa-ti mai explice ca nu mai are ce sa faca, ca te apropii cu pasi repezi si suferinzi de ultima statie. Nu are nici timp, nici chef de tine. El oricum si-a facut datoria, desi are un salariu de mizerie si niste conditii de lucru precare (plicurile de la fiecare control, nu se pun). A facut niste eforturi sa aiba grija de tine, bietul de el. Urmatorul!

Dar tu esti convinsa ca vei reusi, doar ai trecut prin altele si mai grele si mai rele. Esti in spital, esti in siguranta. Ai greturi, sangerezi, ai dureri cumplite, dar tot mai speri ca vei prinde ziua de maine. Iti smulgi parul din cap de durere, zgarii peretii si rupi cearseafurile, dar tot mai speri. Nu mai e loc pe mainile tale pentru alte injectii, pentru alte perfuzii, pentru alte transfuzii de sange, dar inca visezi ca vei iesi din spital pe picioarele tale. Aiurea. Vise.

Te agati de gandul ca trebuie sa lupti, orice ar fi. Doar esti mama, nu-ti poti abandona copiii. Tortura la care te-a supus aceasta maladie ti-a anulat statutul de om, dar ai niste copii in grija, chiar daca au o varsta, tot copii sunt. Te agati de ei, sunt ultima ta speranta; faptul ca sunt langa tine, ca respiri acelasi aer cu ei te face sa deschizi ochii. Chinurile bolii ti-au rapit stralucirea si limpezimea ochilor, toate framantarile ti-au sters trasaturile de pe fata, urletele de durere si neputinta te-au facut sa nu mai semeni cu tine. Desi moartea iti bate in geam, iti intrebi copiii daca au mancat azi.Tu nu ai mancat azi, nici ieri; nu-i nimic, vei manca maine, cand nu vei mai avea dureri asa de mari.

Nu stii, biata femeie, ca nu va mai exista maine?! Agonia ta s-a sfarsit. Esti agitata, respiri greoi, te agati cu mainile de ceva imaginar. Lumina lumanarii iti palpaie pe fata. Si deodata…liniste; deschizi ochii cat sa-ti iei ramas bun, apoi ii inchizi usor.

Trasaturile schimonosite de boala se imblanzesc. Esti senina si linistita. Ai fost o FEMEIE, acum esti un inger .”Si te-ai dus dulce minune…”. Si as adauga “bine ca s-a dus durerea”.

Discutia noastra ca intre femei a fost trista, iar finalul a fost cat se poate de nefericit. Dar acesta este cancerul, dragi femei.TREBUIA SA STITI!

 

Un articol de: Alina Anghel

Nota obtinuta:
9.9 (9 voturi)
1603 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Miercuri, 26 Septembrie 2012

Etichete pentru acest articol:

cancer la san



S-ar putea sa va intereseze si:

Feminitate…ce relevanta ai in aceste vremuri? Acum cand totul este atat de superficial [..]
citeste si comenteaza
Suntem toti niste copii, dar am lasat grijile sa ne acopere inocenta, dragostea si [..]
citeste si comenteaza
Ce isi poate dori o tanara inainte de a implini 21 de ani? Cum doreste sa isi petreaca [..]
citeste si comenteaza
Darul acesta numit "viata" este atat de discutat de atat de multi insa atat de [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Candva, castel de gheata era o metafora desprinsa din cartile de povesti, care ne permitea sa visam [..]
citeste si comenteaza
Dragele mele, a venit si toamna, si odata cu ea pe umerii, sufletul si mainile noastre...o [..]
citeste si comenteaza
Ce stiti despre uleiurile volatile? Care sunt beneficiile acestor uleiuri? [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate