Eminescu si femeia

poezii-EMINESCU-romantism

As vrea sa ne amintim de Eminescu! Sa ne amintim de dragoste, de versuri, de povesti si de legende. Fara intriga, politica sau speculatii. Cine a fost el, ni s-a descoperit noua prin opera sa bogata, cuvinte simple transformate in nestemate, sentimente dezvelite din matasuri de trairi si gingas invaluite in sfioase-nfiorari.                                                                                                       

Nu e roman in firea lui care sa nu stie doua versuri din Eminescu.     

Cu sufletul il citesc si azi, cu mintea patrund prea multe intelesuri, rade inima si se-nfioara de sensuri si emotii. El le-a pus pe toate in poezia sa, vii marturii de viata si de iubire.

N-am sa ma refer la geniul care a fost, fara indoiala, caci toata maiestria sa este vizibila, simti si stii ce a vrut sa spuna, ca intr-o magie. A gasit calea catre inima si ratiunea noastra si a vorbit pe limba lor, s-a adresat noua, insa intr-un fel neexperimentat de noi pana la el.

                                                                                                

Ne amintim de Eminescu ca de un Fat-frumos in carne si oase, un visator cu suflet nobil si aspiratii inalte.

Poetul nepereche al neamului, din vremi trecute, in care si noi ne-am fi dorit sa traim, o Romanie cu micul Paris al domnilor si domnitelor, cu viata la tara ca un basm, cu amintirile din copilarie ale lui Creanga, prieten apropiat al lui Eminescu.

 

Mihai Eminescu s-a nascut Mihail Eminovici la 15 ianuarie 1850 si a trecut in nefiinta la 15 iunie 1889.

 

Eminescu si femeia

N-as vrea sa aduc vorba despre Veronica Micle, sau despre alte femei din viata lui. Desi sunt povesti tesute in jurul acestor personaje care ne atrag si ne incita interesul fara doar si poate.

 

Desi nu este inca ziua femeii, insa contextul mi se pare oportun, stiu ca acest articol va fi citit cu precadere de doamne si domnite, asa ca am gasit potrivit sa selectez cele mai frumoase versuri eminesciene despre femeie si pentru ea.

 

«Atat de frageda, te-asemeni             Prea mult un inger mi-ai parut

Cu floarea alba de cires,                       Si prea putin femeie,

Si ca un inger dintre oameni              Ca fericirea ce am avut

In calea vietii mele iesi. »                      Sa fi putut sa steie.        

          « Atat de frageda »                                      « S-a dus amorul »

 

Si cand in tina ma rugam                   Astfel zise mititica,

Ca noaptea-n loc sa steie                   Dulce netezindu-mi parul.

In veci alaturi sa te am                      Ah !ea spuse adevarul ;

                   Femeie !                         Eu am ras, n-am zis nimica.

            « Adio »                                                    « Floare albastra »

 

Si lasandu-te la pieptu-mi                  Sarutari erau raspunsul

Nu stiam ce-i pe pamant,                   La-ntrebari indeosebi

Ne spuneam atat de multe                 Si de alte cele-n lume

Far’ a zice un cuvant.                        N-aveai vreme sa intrebi.

                             « Pe aceeasi ulicioara »                                                        

 

Fruntea alba-n parul galben                  De-or trece anii cum trecura

Pe-al meu brat incet s-o culci,              Ea tot mai mult imi va place,

Lasand prada gurii mele                       Pentru ca-n toat’a ei faptura

Ale tale buze dulci…                           E un « nu stiu cum » si-un « nu stiu ce ».

             « Dorinta »                                                     « De-or trece anii »

 

Si-a creat pe panza goala pe Madona Dumnezee

Cu diadema de stele, cu surasul bland, virgin,

Fata pala’n raze blonde, chip de inger, dar femeie,

Caci femeia-i prototipul ingerilor din senin.

………………………………………………….

Suflete!de-ai fi chiar demon, tu esti sfanta prin iubire,

Si ador pe acest demon, cu ochi mari, cu parul blond.

                                       « Venere si Madona »

poezii-imagini.jpg

Eminescu inca ne cucereste, farmecul sau ne invaluie.

Luceafar si zburator, pajur Catalin, eul sau se perinda prin dragoste ca vesnic indragostit, tandru si zelos, iubirea ii este curata si inaltata, trairea este intensa si suferinta asemenea.

                                            

Il pastram in suflet pe Eminescu purtand in mana floarea lui albastra, cu fruntea cufundata-n visuri, pasind prin codrii de argint.

Nota obtinuta:
6.9 (28 voturi)
12202 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Raluca-Burcea Miercuri, 12 Ianuarie 2011

Etichete pentru acest articol:

dragoste, mesaje de iubire, Eminescu, poezii romantice



S-ar putea sa va intereseze si:

Din momentul in care incepem sa facem diferenta intre bine si rau, de cand credem ca am [..]
citeste si comenteaza
Cu siguranta, nu exista moment bun sau moment rau. Si, nicidecum un moment potrivit. Poti [..]
citeste si comenteaza
Ne bucura privirea si exprima sentimente: dragoste, admiratie, prietenie, simpatie, [..]
citeste si comenteaza
Uite asa, invartindu-ma de colo-colo si uneori doar stand pe Facebook, vad minciunile cum [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Primele zile ale noului an. Cu ochii patrunzatori ai mintii rascolesc printre aminitirile si [..]
citeste si comenteaza
Credeam ca e doar o poveste pentru copii, insa a ajuns sa-mi placa! “X-men: cei dintai ”- este [..]
citeste si comenteaza
Se zice ca ziua buna se cunoaste de dimineata, dar ziua mai putin buna? Tot de dimineata se [..]
citeste si comenteaza
In inima muntilor, departe de freamatul lumii e un colt de rai. E locul de evadare din cotidian, [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate