De ce fug tinerii de Cehov?
Inainte sa dau la teatru, m-am apucat de un singura sa citesc un pic de teatru ca sa nu ma duc chiar tabula rasa, in cazul in care intram. Mi-am spus ca macar asa, cine stie cum se intampla sa ne intrebe in primele saptamani de scoala ceva si sa nu ma trezesc chiar uitandu-ma pe pereti.
Si m-am pus pe citit piese de tot felul, de care auzisem, care mi-au mai fost sugerate, pe care le-am gasit intamplator si tot asa. Si excluzandu-l pe Caragiale pe care l-am studiat cu totii in liceu, primele piese pe care le-am citit au fost ale lui Sebastian, apoi Musatescu si Cehov despre care auziem ca este asa si pe dincolo. Urmat de Iben si tot asa...
Si am trecut la Moliere, Goldoni si alte nume mari dupa care am scotocit numele mai mici. Am experimentat, apoi, in facultate, de la dramatizari, improvizatie, teatru antic, contemporan ... si am reajuns la Cehov, Ibsen, Strindberg si altii, mai exact realismul psihologic... teatrul de arta.
Intamplarea a facut sa am si ocazia sa joc Cehov, Ibsen si Strindberg cu simt de raspundere, aproape doi ani, sub coordonari de valoare. Am avut profesori care au stiut ca astfel de teatru nu se face in anul I intr-o maniera ieftina si l-am studiat doar in anul al II-lea de facultate, in detaliu si la modul cel mai serios. Educatia aceasta teatrala primita de generatia noastra atunci a avut un impact frumos. Ne-a ajutat sa intelegem ca teatrul este o arta si ca trebuie tratat ca atare. Ne-a ajutat sa vedem frumusetea de a fi altcineva decat esti, sa intelegem valoarea autorilor si a pieselor lor, ne-a ajutat sa intelegem bucuria teatrului facut pentru teatru in sine si pentru publicul educat. Am ramas intotdeauna cu acelasi drag de teatrul acesta desi am experimentat si multe altele. Dar mereu m-am intors la acesta. Pentru ca am simtit ca transmite ceva, ca are tot ce ii trebuie, ca te multumeste si pe tine, si publicul si intretine si valoarea de arta a teatrului. L-am iubit pentru ca doar cu el am inteles ce inseamna sa muncesti, sa creezi, sa fii artist, sa ai o amprenta, sa te dezvolti, sa te transformi, sa te construiesti interior si cea mai mare surpriza, sa te descoperi: sa vezi ce salasluieste in tine, cate resurse de care nu stiai nimic, ai si ce poti face cu ele. Orice as fi jucat pana atunci si dupa...au fost doar experiente necesare, frumoase, dar nimic nu s-a ridicat macar pe jumatate la ceea ce insemna teatrul realist psihologic din mai toate punctele de vedere. Am intalnit oameni profunzi artistic cu care am putut juca asa ceva. Mai tarziu, pana astazi, am intalnit insa, pe banda, si nenumarati actori ai generatiei mele care nu numai ca fug de acest gen de teatru de parca ai vrea sa-i picuri cu ceara, dar multi dintre ei nici nu stiu ce le propui.
Au studiat fugitiv doua scenute, au trecut repede la altceva si asa, intr-un an, au facut de toate ca sa acopere materia. Am trecut prin doua facultati de teatru. Prima m-a invatat ce este teatrul si cum sa cern calitatea de vulgaritate, a doua m-a obligat sa incep sa cern...ca nu prea aveam ce alege. Ma bucur, astazi, ca le-am facut pe amandoua. Am vazut astfel si cat conteaza oamenii, un profesor, o metoda buna, o educatie buna, implicare pedagogica, cultura teatrala. Intr-o parte am invatat-o si experimentat-o cu varf si indesat, in cealalta parte am cautat-o si nu era nicaieri...
Educatia teatrala pe care profesorul de clasa ti-o ofera este eticheta ta, ca actor, mai tarziu. Poti crede ca orice merge daca lumea rade si daca stii textul, sau poti intelege ca textul este doar un pretext si ca lumea rade, dar ca rasul da calitatea spectacolului si a jocului tau, cand iti faci treaba serios, nu cand te straduiesti sa fii amuzant...
Am jucat teatru de arta si am jucat si teatru comercial, de multe ori, pe ambele. Intamplarea face ca intotdeauna cand am jucat teatru comercial m-am simtit pe jumatate goala si ca atunci cand am jucat teatru de arta m-am simtit in alta lume, m-am intors in timp, am reusit niste minuni posibile...
Am incercat cu multi altii sa readuc partea aceasta a teatrului in centru. Daca noi am descoperit aceasta, am zis sa le-o oferim si celor care nu au avut ocazia. Doar ca pentru multi dintre ei nu a fost o ocazie binevenita. Tinerii actori fug de Cehov ca de dracu'. Nu au treaba cu Ibsen, iar de Strindberg nu au auzit. Poate cu tevatura Godot...stiu de Samuel Beckett. Dar in esenta nu mai vor sa faca nimic din toate acestea, iar motivele lor sunt: "e prea greu", " nu mi se potriveste", " dureaza", "e munca multa" ," trebuie sa fie comercial", " oamenii nu mai sunt intersati de genul asta de teatru".
Desi nu este scuzabil pentru un actor, pot totusi sa inteleg ca nu vor sa piarda timp, ca este greu si ca se grabesc, ca nu li se potriveste. Dar nu pot intelege un argument total nejustificat si anume ca nu exista public pentru astfel de teatru. Exista public pentru orice fel de teatru, iar publicul care vine la astfel de teatru iti spune din start ca este un public educat si ca se afla acolo pentru ca ii place, altfel putea vedea o telenovela. Asadar, public exista pentru orice. Depinde de actor, de ceea ce isi doreste sa faca el: sa ridice stacheta si sa cunoasca publicul de calitate sau sa se coboare pana la a manca din aceeasi farfurie cu publicul. Una peste alta, public exista pentru orice, respectul pentru teatru il impune actorul.
De ce fug actorii tineri de orice nu se lasa cu limbaj vulgar si tumbe? Nu stiu. Evident, nu toti. Sunt inca destui, din fericire, care inteleg ca teatrul inseamna totusi altceva, iar ceea ce se intampla acum pe piata, cu cei mai multi, este mai mult o metoda de compensatie. Insa incercarea de a realiza impreuna un proiect, aceasta categorie a actorului este arta impreuna cu un alt actor care nu vrea decat sa faca tumbe si sa glumite pe scena...este un esec din start.
Public exista pentru orice. Si pentru spectacolele bune si pentru cele de rand. Pentru ca si publicul este la fel ca actorul: educat sau mai putin educat artistic. Totusi, teatrul de arta construieste actorul, interiorul lui, il dezvolta si il invata ce inseamna emotia, sentimentul si profunzimea actului artistic. Il invata sa nu ramana la suprafata. Si iata un singur motiv pentru care sa joci asa ceva: esti actor, nu amator! Iar actorul se presupune ca poate orice si ca exista ca actor abia dupa ce a jucat genul acesta de teatru. Pentru ca amatorul nu il poate juca asa cum se considera a fi corect si sincer.... Aceasta ne deosebeste pe noi. Dar aceasta este tot o problema de educatie teatrala, iar educatia aceasta lipseste in multe clase ... Pacat de viitorii tineri actori.
Postat de: Sorina-Corneanu Miercuri, 09 Iulie 2014
despre actori, despre cehov, teatru de calitate
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Creeaza o ambianta Zen intr-un Sushi Bar: idei de amenajare si decor
- Ergoterapia si Parkinson: Cum sa imbunatatesti calitatea vietii prin activitati zilnice
- Microfoanele lavaliera vs. microfoanele shotgun: care este mai potrivit pentru podcast?
- Stilouri Pelikan: ce sa alegi pentru copilul tau?
- De ce sa alegi produse de carmangerie provenite de la ferme certificate?
