Braveheart - urmarea singurei iubiri! (I)
Jocul indragostirii dintre ei, in ciuda acestui fapt, isi facea treptat simtita prezenta, coborand involuntar intre ei prin intalnirile privirilor, a mainilor, a corpurilor lor ce se atingeau in treacat in desele plimbari si mai ales din complicitatea intima infinit de dulce-ametitoare pentru ei.
Inima neinfricata
Exact asa! Pentru ca avea tot si i s-a luat, avea cea mai mare gingasie la care se putea gandi ca om si i-au anihilat-o, avea cea mai pura si simpla poveste de iubire, insa cei invidiosi care nu pot ajunge la o asa puritate daca n-au putut macar putin s-o terfelesca, atunci au ucis-o.
El - om simplu, care nu mai avea ce pierde - s-a avantat in lupta ca un leu incoltit (psihologic), numai ca el singur a venit la lupta iscand-o pentru ea, neconcepand ca in ciuda tuturor eforturilor de a-si ascunde iubirea cea mai candida, a fost descoperita... Wallace, eroul legendar al Scotiei, ce a condus-o la independenta, nu mai avea ce pierde, deoarece pierzand-o pe cea pe care a iubit-o nici nu mai avea pentru ce sa mai traiasca, zgandarindu-si dupa moartea ei si moartea sa, uneltind in permanenta impotriva ei, chemand-o chiar si implorand-o sa vina mai repede ca sa-i curme chinul despartirii de aceea pe care o iubea; aceasta insa, cu atat mai mult fugea in directia opusa de directia lui speriata! Moartea lui fugea in permanenta speriata de el, ca de cel mai mare strigoi al tuturor timpurilor!
Braveheart – neinfricarea de a urma o sigura iubire!
Un film - revazut la nesfarsit - ce a si luat foarte multe premii, chiar si pentru machiaj. Aceia dintre dumneavoastra care l-au vazut isi dau seama despre ce machiaj este vorba. Unde machiajul cel mai bun este cel natural, ba chiar leacul colbului vindicator a toate, ca nici nu aveau vreo apa mai mare intre acele dealuri si munti decat paraiase din ceea ce se scurgea din ploile permanente ale melegurilor lor si din izvoarele, care au cea mai pura apa. A mai luat premii si pentru efecte speciale, unde cele mai bune efecte au fost tot cele naturale!
Ori, pentru aceia invatati cu frumusetile exuberante si luxoase, ori chiar mai mult pentru aceia/lea sensibili/e, ce nu pot percepe atata cruzime (cum nici eu, de altfel), nu recomand acest film, decat acelora care si-au recunoscut proiectiile de grandomanie si pot observa cu adevarat frumusetile pure si neintinate intre noroaie, colb si locuinte foarte simple din piatra peste piatra. La fel cum acest erou a fost neinfricat tocmai datorita faptului ca n-a urmarit nici cea mai mica proiectie de lauda si infatuare. Era un om intre oameni, numai ca foarte curajos, pentru ca nu-i era frica de moarte, ba chiar o cauta, motiv pentru care era iubit de toti oamenii. 
De altfel, pentru el si pentru visele lui de libertate s-au luptat si jertfit scotienii acelor vremuri. Libertatea lui, atunci cand o vedea, avea chipul iubitei sale, pe care maini murdare si intinate de crime au urmarit s-o pangaresca, ingradind-o cumva in lumea celor intinati! Dar n-au reusit, pentru ca ea mai libera a fost dupa, caci ea a plutit catre cer! Libertatea atunci cand o vedea avea ochii iubitei sale, iar pentru libertatea ei, cauta sa ajunga si la libertatea desavarsita a poporului lor, pe care in timpul vietii nu a avut-o!!
Cu toate ca, asa dupa cum povestitorul spune, nu istoria umana dezvaluie adevarul, deoarece ea a fost scrisa de cei care s-au vrut puternici si n-au fost, istoria fiind “scrisa de aceia care au spanzurat eroi”, asa cum filmul incepe reprezentand un carnagiu, cu oamenii curajosi din Scotia invitati intr-un anumit loc pentru a incheia un pact de pace cu regele englez, “Eduard Picioare-lungi, un rege crud”, ce a comandat uciderea unor oameni pasnici si neinarmati. In ciuda acestor comentarii, totusi istoria deseori a indicat cruzimea rezultata poate dintr-o anumita mentalitate insular-individualista, dar modurile cum au maltratat popoarele din jur au ramas amintite chiar prin viu grai daca totusi nu s-au scris istoriile imediat direct de catre popoarele asuprite. Poate cea mai parsiva tara existenta vreodata de-a lungul intregii istorii (desi a avut si cavaleri de renume altruistic), ce si-a scris istoria numai prin ofensive (poate ca niciodata pentru aparare), cotropiri, maltratari, inselaciuni si chiar prin false promisiuni de pace. O tara cu pretentii de civilizatie...
Omul
Wiliam Wallace - asa dupa cum afirma dovezile istorice - era un om frumos, educat, spatos, puternic si salbatic, dupa cum mentionau chiar dusmanii lui de moarte, care-l visau noaptea in cosmarurile lor - o combinatie perfecta a extremelor intr-un singur om! Un cuget curat ce nu-si urmarea decat chemarea, ca prin castigarea libertatii poporului sau sa-i castige libertatea singurei si unicei lui iubite ce a avut-o pe tot cuprinsul vietii lui. Filmul sugereaza ca inca de la inceput tatal sau si fratele au fost salvati de el prima data, intarziindu-i in drumul lor catre sfarsitul personal, acestia ajungand mai tarziu la acea ‘intrunire de pace’. El copil cu chef de joaca si de aventura ii urmareste, ajungand si facand cunostinta cu aceea pe care avea s-o sperie de-a lungul vietii sale – moartea. Copil fiind s-a speriat, atunci! A doua oara nu mai avea cum sa-i salveze pe ai lui si a ramas singur pe lume. Statea resemnat in fata cadavrelor neinsufletite si nu stia ce sa inteleaga din aceasta, nu putea gandi, nu putea plange sau urla, doar se uita uimit!
Cand durerea urla catre stele,
Ca-i dusa iubirea inimii tale,
Scancetul interior din tine,
Rar in exterior ajunge la mine.
La inmormantare abia incepuse sa perceapa ce se intampla, iar ochii ii avea speriati si uscati; intr-un tarziu abia incepu a i se strecura totusi cateva lacrimi in fata unei flori de maracine oferit de o copila, o fetita un pic mai mica decat el. Fetita aceasta venita la funeralii, impresionata de durerea marmorata a baietelui a facut acest gest altruist din compasiune, ori el cum a vazut acest sentiment pe fata fetitei incep sa-i izvorasca sentimente calde, dand curs durerii sa se manifeste. Abia atunci a simtit eliberarea lacrimilor fierbinti zavorate in el. Oare cine a observant vreodata ca, in ciuda urateniei acestei plante, floarea e atat de pufoasa, impartasindu-ne o frumusete atat de deosebita! O floare de maracine - inceputul frumoasei si purei povesti de iubire!
Salvarea lui a fost cu un unchi, care l-a luat la sine.
“Mintea ne face barbati...”
Cuvintele pe care i le spunea tatal; asa i-a spus odata si unchiul sau, care mai cultivat decat tatal sau si chiar mai puternic, in momentul in care a luat sabia lui in mana, ii spune: ”invata inainte sa folosesti aceasta (indicandu-i capul), apoi invata sa folosesti aceasta (indicandu-i sabia, pe care i-a luat-o astfel din mana)”. Prin acest unchi a invatat tot ceea ce nu stia, cunoscand de altfel si marile civilizatii pe viu, prin calatoriile savarsite alaturi de unchi. Desi, nu scapase de anumite viziuni, unele din ele macabre, tatal sau ii spune intr-o asemenea viziune: ”Inima ta este libera, intotdeuna s-o asculti!”. Ori si dupa disparitia acestuia si dupa mult prea multe pribegii, un anumit glas interior il cheama in locurile natale. Mai bine zis ca il recheama iubirea, asa dupa cum sunetul cimpoaielor se aud cel mai bine in Scotia, iar aerul acestei tari ii placea cel mai mult!
De cum se intoarce acasa insa, este intampinat de catre un camarad din copilarie, recunoscandu-l cu greu, insa il recunoaste dupa 'gestul prietenos'. Din prea mare lui recunostinta totusi, doreste sa-i faca o primire ‘calduroasa’, un episod camaraderesc induiosator si o lupta asemanatoare cu lupta dintre David si Goliat, in care acestui David i-ar trebui doar o mica pietricica pentru tot aranjamentul, comparativ cu ditamai cataroiul uriasului, acestea datorita faptului ca pe vremea copilariei nu aveau drept de a pune mana pe arme, iar acum avand drept le era interzis de catre autoritatile engleze.
Apoi, asista la un episod trist, cu toate ca se afla dus la o nunta. Regele Eduard a recurs la un siretlic, fapt doveditor ca puritatea intotdeauna este vanata, el il numea “un vechi obicei ce poate trebuie sa-l reinstauram. Sa le acordam 'dreptul nobililor' englezi la – prima noctes”. Asa motivandu-i pe ‘nobilii’ englezi sa se dezradacineze de pamanturile lor pentru a le ocupa pe acelea din Scotia, lasandu-le in schimb pe cele ale lor ‘nobililor’ scotieni; in toata aceasta tarasenie, cea mai dezavantajata parte fiind intreaga populatie scotiana si…tinerele sotii imediat dupa casatorie! Acest episod i-a fost dat sa vada de nenumarate ori, insa pana acolo a cunoscut-o pe ea. Indiferent de orice si de faptul ca era in apropierea ei sau nu, o urmarea cu privirea nemaisaturandu-se de privit.
Indragostirea… de unica sa iubire!
Se ducea la parintii ei sa le ceara voie ca ea sa se plimbe cu el, dar in ciuda faptului ca parintii spuneau ca "nu" sau “nu acum” stiind conditiile in care se aflau, ea totusi trecea pe langa ei, sarind direct pe calul lui, zicandu-le: “e o vreme frumoasa, abia daca ploua”; in ton cu el care spunea ”e o vreme frumoasa pentru Scotia, ploua usor dintr-o parte…”. Verdeata frageda a Scotiei se afla si ea in unison cu dragostea lor curata, insa privitorului i se inoculeaza deja frica ca ceva sinistru urmeaza si nu va fi chiar un happy end! Privitorului ii bate inima tare deja, pentru ceva ce se poate intampla in acele vremurile de rastriste, unde destinul rau ii poate urmari, invidios pe fericirea lor. 
Jocul indragostirii dintre ei, in ciuda acestui fapt, isi facea treptat simtita prezenta, coborand involuntar intre ei prin intalnirile privirilor, a mainilor, a corpurilor lor ce se atingeau in treacat in desele plimbari si mai ales din complicitatea intima infinit de dulce-ametitoare pentru ei, prin care cu anumite cuvinte isi dadeau intalnire in anumite locuri, la anumite ore numai de ei stiute. Totul dovedea ca in ciuda faptului c-ar fi putut fi descoperiti, complicitatea prin care isi desfasurau iubirea lor neintinata se extindea prin insasi complicitatea locurilor si a naturii inconjuratoare, martore la impartasirea sentimentelor reciproce, dar mai ales complice la a le oferi metodele de a ascunde dragostea dintre ei. A fost o vreme de vis pentru ei, pana cand angajamentele dintre ei nu puteau sa nu urmeze cursul firesc.
Se impresionau reciproc. El ii facea declaratii in toate limbile posibile, dar mai ales in limba iubirii – franceza. Intreba cum de l-a recunoscut, iar ea spunea ca nu l-a recunoscut, ci a fost fermecata de modul cum se holba la ea si a intrebat la altii cine e el. Ea spunea ca nu stie ce spune in acele limbi, iar el spunea ca "trebuie sa indreptam asta", asa dupa cum unchiul sau a "indreptat" toata educatia lui. Ea intreba daca el doreste ca s-o impresioneze in acest fel, iar el raspundea cu alte declarative strainesti, ea raspunde iar ca daca doreste s-o impresioneze sa-i spuna acest lucru stand in cap, raspunsul lui in acel moment fiind: “o sa-mi zboare kiltul, dar o sa incerc!”. La care ea il intreaba in gluma daca nu are maniere. Impresionarea cea mai puternica a fost totusi atunci cand el, scotand din asa-zisa lui imbracaminte o batista pe care i-a daruit-o asa cum o avea acolo, iar ea desfacand-o gaseste floarea de maracine pe care i-a daruit-o lui atunci la funeraliile tatalui sau, copii fiind...
Un articol de: Valerian Mihoc
Postat de: Redactor-Colaborator Joi, 16 Mai 2013
filme de legenda, eroi legendari, inima neinfricata, despre scotia
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cum sa te imbraci la o cina romantica? 5 sfaturi utile
- Drepturile pasagerilor: tot ce trebuie sa stii inainte de zbor
- Ce trebuie sa stii despre asigurarea RCA cand inchiriezi o masina?
- Beneficiile utilizarii produselor de curatenie profesionale in gospodaria ta
- 3 sfaturi utile pentru curatarea si intretinerea pardoselilor
