Despre diferenţa dintre mila si compasiune
Nu stiu daca ati observat, ca uneori, atunci cand „ajuti” pe cineva, in loc sa te simti bucuros ca ai facut un bine, te simti mai degraba folosit, furat, ca si cum te-ai fi tradat pe tine insuti. In aceste cazuri, nu ajuti pentru ca asa simti in acel moment sa o faci, ci dintr-un soi de obisnuinta, de datorie, si poate chiar de teama de a nu fi condamnat de cei din jur.
E bine de stiut, ca orice lucru pe care nu il faci din vointa ta libera nu are cum sa te implineasca. Indiferent cat de maret si virtuos poate parea acel lucru din exterior. Poate fi o donatie in bani, un serviciu, sau chiar o rugaciune. Indiferent ce anume.
De fapt, acesta e chiar un criteriu care te poate ghida: daca apare sentimentul de implinire, de multumire interioara in urma unui act, inseamna ca acesta vine din „strafundurile” tale; dacă nu, înseamnă că e doar o condiţionare din exterior.
Cersetorii si sentimentul de vina
Inevitabil, daca cineva pomeneste cuvantul „mila”, te duci cu gandul la cersetorii de pe strada, care se „milogesc” pentru un banut, fiecare cum il taie capul. Personal, uneori dau, alteori nu dau (mai des), depinde cum ma prinde in ziua respectiva. Vreau sa spun insa ca mi s-a intamplat sa dau bani de pomana si totusi sa simt ca ceva nu e ok. Exact ce spuneam la inceput. E ceva de genul: daca nu dai, te simti vinovat, dar si daca dai simti un fel de vina. Acesta e modul pervers in care functioneaza conditionarile mintii.
Mila…
Friederich Nietsche spunea la un moment dat ca „atunci când ţi-e milă, pierzi din tărie”. Ştiu că pentru un creştin asta suna ca o blasfemie. Acum ceva mai mulţi ani, nici eu nu prea eram de acord cu afirmaţia asta. Insa cu timpul am ajuns sa constientizez faptul ca mila are intr-adevar ceva impur in ea. Acest ceva impur este sentimentul de superioritate ascuns in ea, gandul ca „eu sunt aici, unde e bine, cald, e belsug, iar tu esti acolo, unde e rau, e rece, e saracie…”. Aceasta impartire a realitatii intre sus si jos, intre bun si rau, si dorinta ascunsa de a evita raul respectiv, sunt cele care fac din mila ceva care „te trage” in jos.
Si atunci, ce este compasiunea?
Si compasiunea…
Compasiunea apare atunci cand simti suferinta celui de langa tine (poate fi un om, dar nu neaparat…), in mod total, fara rezerve, ca si cum ar fi suferinta ta. De fapt, daca nu ai trait ceva similar, nu ai cum sa simti compasiune. Compasiunea nu poate apare decat la cel care a trecut printr-o suferinta, si-a acceptat-o in totalitate, si a trecut mai departe detasat. Un fumator care a renuntat la fumat din proprie constientizare, un escroc care a renuntat sa mai pacaleasca oamenii pentru ca si-a dat seama de prostia sa sau un sef care a invatat ca nu are intotdeauna dreptate, pot simti compasiune fata de un altul care face aceleasi greseli pe care le faceau ei odata.
In compasiune nu consideri ca esti nici mai sus nici mai jos decat cel de langa tine. Aceasta este demnitatea pe care o dai implicit celuilalt, si tie insuti. Profunzimea legaturii pe care o ai cu tine insuti este profunzimea compasiunii de care esti capabil. Pentru ca nu poti da decat ceea ce ai deja…
Marius Lazar
Postat de: FemeiaStie Miercuri, 10 Martie 2010
compasiunea, mila, cersetorii, sentimentul de vina
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
- Beneficiile otetului de mere: utilizari in bucatarie si sanatate
- Secretele unei petreceri reusite: 5 reguli de care sa tii cont
- Tipuri de saltele pentru anumite categorii de oameni si/sau obiceiuri de dormit
- Sanatatea cerebrala: care sunt investigatiile care ajuta in evaluarea acesteia?
