Nu pot trai fara el. Iti este cunoscuta aceasta expresie?
Pentru mine expresia aceasta a devenit aproape un cliseu. Primul meu gand cand ma trezesc dimineata, si ultimul meu gand seara, cand ma culc. Si in tot ce fac in timpul zilei, el este prezent. Ca o umbra, ma insoteste tot timpul. Ca o parte din mine, de care nu reusesc sa scap, pe care nu reusesc sa o uit...el este acolo.
Si totusi el nu simte nimic pentru mine. Cu toate celelalte femei rade, glumeste...doar cu mine este altfel. Pentru ca stie ce simt pentru el. Si nu vrea sa imi dea sperante. Printre multele lui defecte, are totusi o calitate: este sincer.
Si ma sting, ma sting incet, pentru ca gandul ca m-ar putea iubi a fost singurul meu motiv de-a trai atata timp. Si este inca.... Ce se va intampla cu mine? Voi putea vreodata sa iubesc pe altcineva?
Partea buna este (pentru ca da, exista si asa ceva): am fost indragostita si de alti barbati. Si stiu ca acesta este un sentiment care poate trece:
► cand o persoana te dezamageste foarte tare (ceea ce, din pacate, cu el nu s-a intamplat inca)
sau
► cand esti departe de el pentru o perioada de timp si nu pastrati legatura (sau o pastrati foarte putin)
► cand esti cat mai ocupat cu munca (pentru ca in felul acesta nu ai timp sa te gandesti la el)
Toate acestea au functionat in trecut, asa ca ce-ar fi sa le incerc din nou? Ce-ar fi sa iau putina distanta? Fizic (atat cat se poate) si mai ales emotional? Ce-ar fi sa-mi demonstrez mie insami ca asa cum am putut trai inainte sa il cunosc voi putea si de-acum inainte sa traiesc FARA EL?
Un articol de: Lucia B.
Postat de: Redactor-Colaborator Miercuri, 24 Februarie 2016
despre iubire, despre dragoste
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
