Acum nu...
Acum nu mai pot respira fara tine, durerea ma doboara. Am chemat ploaia in speranta ca te va aduce la mine, dar n-a venit decat frigul. Gheata imi cuprinde dragostea si o impietreste acolo in adanc pe vecie. Ochii mei nu mai vad alt chip, nu mai pot privi alt zambet.
Atingerea ta cea din urma a lasat o cicatrice pe trupul meu, o rana care inca sangereaza. Tacerea ta ma doare, pentru ca rosteste rece cuvinte ce nu trebuiau sa se spuna.
Privirea ta inca ma mai patrunde ca in prima clipa a intersectarii vietilor noastre fragede. Te-am sprijinit, ai am sfarsit incercand in continuare sa privesc prin ochii tai, sa simt prin atingerea ta si sa rostesc cuvinte pe buzele tale. Încapatanarea noastra ne-a distrus; ne-am lasat condusi de un “daca” pierdut printre randuri si ne-am continuat trecerea fugara prin viata, unul fara celalalt.Te chem, dar nu ma mai auzi. Alt glas iti astupa acum urechile, si am senzatia ca sunt prea slaba ca sa pot conduce un razboi. De fapt, nu ma pot lupta cu tine, nu te pot obliga sa stergi praful si sa reconstruiesti puzzle-ul iubirii mele.
A fost prostesc sa cautam unul in celalalt calitati pe care nu le avem. Ar fi fost mai usor sa ne bucuram de cele de care dispunem.
Ma auzi? Nu...
Postat de: Sorina-Corneanu Luni, 07 Februarie 2011
cuvinte, poveste, iubire, mesaje, ganduri
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
