Priveste-ma
Priveste-ma!
sunt ramura a sufletului tau pierdut in gol.
Sunt lacrima ochiului tau drept ce se teme sa se deschida din cauza ochiului meu stang care-l fixeaza.
Priveste-ma!
Sunt cea mai ratacita parte a ratacirii tale.
Sunt gandul care atarna de fiinta ta,
Sunt existenta care exista datorita existentei tale.
Sunt zambetul caruia numai tu ii poti da nastere
si sclipirea ochilor tai...
Priveste-ma!
Sunt ploaia care spala teama gandului tau
si visul pe care nu l-am avut niciodata.
Sunt speranta pe care eu,am pierdut-o demult.
Sunt dorinta vesnic neimplinita
care urmeaza indiferentei tale
si ochilor care nu ma privesc.
Sunt sangele care circula haotic in venele tale
si lumina pe care prezenta ta o degaja.
Sunt zambetul care ti se ofera zilnic
si mana care-si misca degetele odata cu ale tale.
Atunci cand pasii tai o iau inainte,
sunt miscarea ce urmeaza miscarii tale
si umbra sufletului tau.
Sunt conturul trupului tau
nedeslusit...
Sunt eu, cea pe care os tii
dar nu o vezi.
Sunt cea care spera ca-ti poti imparti lumea in doua: intr-una sa stai tu...
si pe cealalta sa mi-o dai mie.
Postat de: Sorina-Corneanu Joi, 03 Februarie 2011
poezie, poezie de dragoste, versuri
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
