Poezii. Chipul tau!
Privesc la chipul tau frumos
Si-ncerc misterul sa-i descos,
Candid mister cu fata cea mai alba,
Unde un zambet bland ti se scalda.
Inger frumos cu ochii scanteind,
Reflexe si-ntelesuri multe aducand,
Vestiri oculte in grai necunoscut
Ce parca-i doar de initiati stiut ...
Balaie suvitele chipu-ti lumineaza,
Arcuindu-se usor nasucul ti-nobileaza
Drept intre frumosii pometi catifelati,
Numai in file de poveste poti sa-i cati...
O fata asa senina si luminata,
Cum zana pe strazi nu se arata,
Pe multi ii ia mirarea ca tu esti,
Un astru asa ca din cartile ceresti!
As vrea sa fiu adierea de vant
Sa fiu aerul ce-l inspiri in cant,
Sa fiu vorba calda ce te linistes-te in gand,
Si soaptele ce vitalitate-ti da venind.
De-al noptii astru iar de-as fi fost
Cantand in bezna sansa fara rost,
Doar cand te vad incep o reflectare,
Absorbandu-ti Lumina am si eu scapare!
Oo, sufletu-ti e atat de moale si de fin,
Ce mi-ar pasa de lume cu al ei spin,
Plin de venin ce pe multi insingureaza,
Ci doar de vad asa icoana ce ma innobileaza!
(o poezie de Valerian Mihoc)
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 21 Mai 2012
poezii, femeie
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
