Eu histrionic
Despre felul in care inteleg poezia, despre felul in care incerc sa ma comunic.
Mastile sangereaza fata
stranse, prea stanse
lipite parazitar
mananca din mine
crescand si luandu-mi locul –
sa nu stiu daca mai sunt! –
Nevoia tactila de-a le smulge
se sparge in neputinta falsei identitati,
in oglinda dansului de umbre.
Irecuperabil pierduta,
epiderma chipului prea suav
respira greu sub masca
perfect potrivita.
Mi-am pus chipul in joc
sacrificiu pe altarul vietii
in locul sufletului.
(Un articol de: Andreea Danila)
Postat de: Redactor-Colaborator Marți, 19 Martie 2013
Etichete pentru acest articol:
eu, masca, joc, viata, suflet
S-ar putea sa va intereseze si:
As dori asa si-n rime,
Sa-nvat 8 limbi straine
Sa-mi mearga si mie bine! [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Au intrat acele-n hora
Si se-nvart ora cu ora
Parca sunt frate si sora!
[..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Un ecler si-o savarina,
Un tort si-o amandina,
La mine acum sa vina!
[..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Vino acasa , straine
Te asteapta patul alb ca un trup de mireasa.
[..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
Daca ati auzit vreo melodie, in ultima vreme, care nu prea seamana cu tot ce-ati auzit pana acum, [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Viata este o lupta, o rasplata, o pedeapsa. Trecutul face parte din noi, prezentul este cel ce ne [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Dragostea este indelung rabdatoare, dragostea este binevoitoare, nu invidiaza, nu este laudaroasa, [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
Este vorba despre viata de zi cu zi a ceea ce se intampla cu noi si cu cei de langa noi, cum gasim [..]
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
tendinte in online
recomandari
articole [cele mai...]
