Jurnalul femeii perfecte
Ieri am incercat sa fac o supa cu galuste. A fost oarecum evident ca nenorocitele de galuste au iesit tari si crude. Si doar am respectat pas cu pas si constiinciozitate reteta de pe internet. Mahnita de nerealizarea mea, amestec in oala de supa si imi vad printre fire de patrunjel, galuste si bucatele de piept de pui intreaga existenta. Existenta in care m-am straduit sa fiu perfecta. Perfecta in cariera, perfecta in relatie, fiica perfecta, viitoare mama perfecta, perfecta in societate si chiar si in bucatarie.
Exista probabil in noi, in mine si in suratele mele femei aceasta manie a perfectiunii si a autodepasirii. Ne luam la intrecere pe sosea cu bolizi puternici, condusi de barbati, pentru ca si noi putem, escaladam munti impreuna cu ei, pentru ca si noi putem si imediat dupa ne scuturam de praf si ne facem rapid manichiura, pentru ca nu se cade ca o femeie sa nu aiba manichiura perfecta.
Nu vrem sa depindem financiar de consortii nostri, nu vrem sa depindem nici macar emotional, stiinta a evoluat intr-atat incat putem face copii cu o eprubeta, dar totusi nu ne debarasam nici de ei, pentru ca fac parte din Universul nostru perfect. Ma intreb, daca mai avem nevoie de ei - de barbati - daca tot ne descurcam atat de bine singure? Sau cumva aceasta blestemata de societate a secolului XXI ne obliga sa avem par coafat, realizare profesionala si numele unui sot pentru a putea fi implinite?
Si astfel ne zbatem sa conducem masini frumoase, sa ne imbracam de la case de moda pentru a putea fi bune in aceasta goana nebuna. Am obosit. Galustele din supa sunt tot tari si mi-am stricat manichiura cand le-am facut. Am cearcane la ochi care imi arata cei 32 de ani, cu toata stradania mea de a parea de 28. La petreceri incerc sa par de 26, iar la serviciu de 28, ca la 26 nu esti chiar luata in seama. Si da - astazi imi permit sa fiu frustrata, cu toate ca in general vad aceasta ca pe o slabiciune. Si cu toate ca imi face placere sa merg la psiholog (si este si cool), ma straduiesc in general sa ma tratez singura.
De aceeaa cred ca ar trebui sa ne dam o pauza in care sa nu mai fim perfecte - sa putem avea machiajul intins chiar si la birou in institutia cea corporatista care ne obliga la o tinuta impecabila, sa putem avea golurile si neimplinirile noastre si sa ne dam voie sa gresim reteta la blestemata de supa de galuste.
Un articol de: Ella Vasilache
Postat de: Redactor-Colaborator Luni, 17 Iunie 2013
femeia de cariera, femeia, femeia mama, femeia perfecta
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
- Top 5 cauze ale problemelor renale la caini si cum pot fi prevenite prin controale regulate?
- 3 modalitati de a optimiza spatiul de lucru de acasa
