Dragostea este ca un camp de lupta
In viata este dificil sa intelegem cu adevarat ce inseamna sa iubim. Dar nu are rost sa pierdem timpul pentru a descoperi sensul iubirii, ci trebuie sa ne dedicam ei. Sa iubim, sa fim iubiti, sa acceptam ca fericirea nu este doar un zvon si poate fi a noastra.
De-acum luptam pe frontiere diferite
A inceput cand ne-am nascut, insa cred ca acum murim prea devreme. Cand ai aparut tu pe Pamant era o zi de vara torida. Soarele devenise dusmanul tuturor si toti luptau din rasputeri impotriva lui, incercand sa il alunge. Insa tu, cand te-ai nascut, ai zambit ca si cum ai fi vrut sa le arati tuturor ca pe buzele lor este mereu loc de un zambet, chiar si in situatiile cele mai grele. Parca ai vrut sa le dai o lectie de viata, chiar daca tu inca nu stiai ce este viata. Asa m-ai educat si pe mine inca de cand te-am intalnit prima oara. Mi-ai aratat cum sa iubesti si sa te agati de iubire, ca de un colac de salvare, cand lacrimile ti-au inundat intreaga fiinta. Mi-ai pus un zambet imens pe chip si ai avut grija sa nu se dezlipeasca vreodata.
Cand am aparut eu pe Pamant era o zi de toamna in care doar furtuna mai dicta regulile. Toti o urau si erau inamicii ei. Eu insa, cand am vazut lumina zilei, m-am simtit puternica si am plans cu atata foc incat ploaia s-a speriat si s-a oprit. Iar de-a lungul vietii, desi am fost mereu o fire blanda si plina de bunavointa, am stiut sa apar ce mi se cuvine, sa lupt ca o leoaica pentru ce mi-am dorit si sa nu ma las infranta de nimeni. Ca in acel prim moment cand am simtit viata si m-am prins puternic cu dintii de ea, ca atunci cand te-am intalnit si mi-am lipit sufletul de al tau pe veci.
Am fost mereu unul pentru celalalt ca focul potrivit sa topeasca gheata (tu pentru mine), ca apa suficienta sa stinga focul. Ne-am iubit curat, nevinovat, ca doi copii care invata sa scrie si sa citeasca impreuna. Cand eu te invatam alfabetul dragostei mele, te-ai lasat de cateva ori furat de tabla adunarii a trupului meu. Dar ai ramas la fel de bun si la matematica si la romana. Mi-ai iubit si trupul si sufletul, iar eu te-am facut fericit cu orice pret. Mi-au crescut aripi si te-am purtat si pe tine prin inaltimi, iar tu te-ai transformat in vant si m-ai racorit cand mi-a fost cald, mi-ai mangaiat parut si mi-ai dat fiori de placere. Intre noi a fost mereu un echilibru.
Te-as putea iubi inca o viata, iar tu stiu ca ma adori deja pe veci. Am fost ca un puzzle care si-a gasit toate piesele atunci cand ne-am intalnit, ca o pictura prestigioasa a lui Da Vinci, eu muza pe care ai cautat-o mereu, tu parintele care a vazut dincolo de chipul meu bland si placut, dincolo de picioarele mele lungi si sanii de copila, care a vazut soarele care e pe cale sa rasara din sufletul meu, la cea mai mica vorba de iubire rostita de el. A vazut tot ce nu aparea clar, intiparit in real. Mi-ai iubit dragostea si eu te-am protejat cu ea.
Acum cateodata este prea multa tacere. A ramas doar dorinta si o tristete de moarte. Desi luptam pe frontiere diferite, amandoi am fost invinsi, razboiul nostru a luat sfarsit, pentru ca unul fara celalalt suntem ca un pistol fara tragaci.
Postat de: Stefana-Veria Luni, 26 Noiembrie 2012
despre cuplu, despre relatii, marturisiri in jurnal, file de jurnal, tristete
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Cele mai elegante ceasuri de dama in 2025: modele care cuceresc scena fashion
- Contraindicatiile RMN: cand si de ce nu este indicat
- Cele mai frumoase plaje din Aruba: unde sa te relaxezi pe nisipul alb
- Curatarea pardoselilor din gresie, lemn si beton: ce detergent folosesti?
- Procedurile legale pentru import/export folosind containere maritime
