Cat despre noi…
Acum cateva zile eram intrebata de catre o prietena de ce lumea este atat de superficiala incat sa catalogheze totul ca fiind frumos sau urat.
Intrebarea mea este un pic mai complexa si am gasit si raspunsul.
De ce lumea este atat de superficiala incat se limiteaza la frumos sau urat, bun sau rau, destept sau prost?! Pentru ca este mai usor in primul rand sa te limitezi la un adjectiv decat sa stai sa analizezi toate aspectele celui supus analizei tale superficiale, pentru ca in oameni predomina rautatea si nevoia lor continua de a se arata superiori, pentru ca niciodata nu gandim sub forma (eu sunt eu si am pretentia ca lumea sa ma accepte asa cum sunt cu bune si cu rele, atunci eu de ce sa nu-l accept pe cel de langa mine asa cum este el, diferit de mine, diferit de toti ceilalti?).
Cred ca raportul nostru interuman ar “suferi” adevarate schimbari daca am putea sa acceptam lumea asa cum este ea fara sa vrem sa schimbam felul de a fi al unei persoane, dar acceptand orice caracter s-ar produce destandardizarea propriei persoane, n-am mai putea sa stim care ne sunt atat standardele pe baza carora vrem sa decurga fiecare aspect al vietii, caci intrand in contact cu toate tipurile de oameni se produce haosul caracteristic etapelor initiarii ce le-am avut fiecare in procesul nostru de formare.
Altfel, tind sa inteleg ca nu mai credem si din aceasta cauza etichetam rapid o persoana, la prima greseala, la primul inconvenient ce intra in conflict cu principiile noastre, lipim o eticheta in fruntea celui care a avut o reactie, o parere proprie, o idee si mai mult de atat, propriul sau fel de a vedea lucrurile .
Lumea este diferita, nu exista doi oameni care sa imparta aceleasi si aceleasi principii, nu exista oameni care sa aiba aceleasi pareri, nu exista oameni care sa se asemene perfect in gandire. Daca fizic se pot asemana, comportamental niciodata n-o sa gasim 2 oameni care sa gandeasca intrutotul la fel .
Raspunsul se afla tot in ochii privitorului si-n felul in care acesta a fost invatat sa priveasca, caci paharul are tot timpul o parte plina si o parte manjita de un lichid veninos.
Iar “de ce-ul” este infinit, si “pentru ca” este nedefinit, deoarece….dar oare de ce? Pentru ca nu exista perfectiune! Pentru ca nimic nu imbraca forme perfecte, pentru ca nimic nu s-ar dori sa fie perfect si nici macar intr-o armonie perfecta.
Simona Radu
Postat de: FemeiaStie Sâmbătă, 27 Martie 2010
femeia stie, intrebari si raspunsuri, principii, etichete sociale
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
