Cand prietenii sunt ingeri...

Motto: ,,Prietenia inseamna a fi frate si sora, doua suflete ce se ating fara sa se confunde, doua degete ale aceleiasi maini.” (Victor Hugo)

Ingerii si rolul lor

Ingerii sunt fiinte create de Dumnezeu - Tatal inainte de a crea cele doua lumi: vazute si nevazute, intrucat in ziua a patra a Creatiei, dupa ce a facut astrii mari si mici, ingerii au cantat cu slava. La inceput toti erau buni, pana cand Rafael - cel mai frumos inger -, razvratindu-se din mandrie impotriva lui Dumnezeu, impreuna cu altii pe care i-a atras de partea sa au devenit demoni. Ei au fost izgoniti din cer in tenebrele din centrul pamantului, pe scurt, iad. Astfel ca in cer au ramas ingerii bineplacuti lui Dumnezeu. Ei sunt grupati in noua cete si stau in jurul tronului Sau. Indeplinesc voia Domnului, pe care o vestesc oamenilor si adeseori iau intruchipari umane - numite anghelofanii -. Asa s-a intamplat cand a vestit femeilor mironosite venite la mormantul Mantuitorului in Ierusalim, ca Iisus a inviat.

Cand oamenii sunt ingeri ...

Dar mai presus de acest lucru unii oameni renunta la ei si au sufletul atat de curat, incat devin mai sfinti decat sfintii. O astfel de persoana mi-a fost dat sa intalnesc si desi Dumnezeu a luat-o repede la El, va ramane vesnic in sufletul meu. A avut un nume predestinat: Vasilica, numele sfantului Vasile cel Mare, care a infiintat spitale pentru bolnavi, azile pentru batrani si orfelinate pentru copii si-a impartit averea saracilor cat timp a fost episcop al Cezareei.

Am cunoscut-o intamplator, in urma cu patru ani. Locuia la parterul blocului unde ma mutasem de curand si era mama unei adolescente - eleva a mea de la o clasa de-a X-a. Avea un suflet atat de mare, pe cat de mare era ca om. Avea peste 150 de kg, glanda de ingrasare, diabet si un ulcer varicos care i-a cauzat grave leziuni la membrele inferioare. Desi la inceput relatiile au fost formale, incetul cu incetul ne-am apropiat si de la relatia profesor - parinte pana la cea de prietenie a fost doar un pas. La inceput am incercat sa ma integrez in bloc si apoi o vizitam tot mai des. Doamna mea scumpa, din cauza problemelor (picioarele ii erau umflate si pline de leziuni), nu putea urca la etajul al treilea unde locuiam, asa ca mergeam de cate ori puteam si se bucura ca ii calca pragul cineva si ca nu este singura. Si azi o cafea, maine un ceai, pana am ajuns sa luam masa impreuna. Nu am simtit nicicand repulsie pentru felul cum arata, iar casa dumneaei devenea incetul cu incetul a doua mea casa. Am devenit bune prietene, desi niciodata nu ne-am tutuit. Avea un respect ce impunea respect.

 

Desi trecuse prin atatea greutati, avea bunatatea unui apostol si spiritul de sacrificiu al unui martir fata de cei pe care ii iubea. Cand rapusa de boala, abia iesise din coma, sotul a parasit-o cu trei copii minori. Au urmat clipe de cosmar: zile cand a dorit sa moara, urmate de zile de crunta saracie in care fierbea orez cu zahar pentru copii iar ea se culca flamanda.Ceea ce a tinut-o in viata au fost odorasii ei adorati, care au impiedicat-o cand intr-un moment de disperare, a vrut sa se sinucida. Copiii cei mari au renuntat sa faca facultatea sa lucreze apoi au plecat in strainatate.     Iar cea mica nu a ajutat-o prea mult intrucat era o adolescenta capricioasa. Asa ca bolnava in imposibilitatea de a iesi mai departe decat in fata blocului simtea o bucurie de copil cand casa ii era plina. Si oricat de rau ii era se gandea mai mult la altii decat la ea. Oricine ii calca pragul era servit cu o cafea macar, indiferent de era prieten vecin sau pur si simplu cei care veneau sa citeasca vreun contoar sau sa ii aduca pensia pentru persoane cu handicap.Si mi-a fost dat sa imi fie in preajma acest inger un an si jumatate.

 

Imi aduc aminte, cu doua zile sa moara i-am dus o bucata de pastrama preparata, iar intamplarea facu sa vina administratora blocului. Din bucatica respectiva a taiat jumatate a pus in farfurie si a servit-o. Eu una, nu as fi facut asta, dar doamna mea era un inger care se satura cu bucuria din ochii celor care ii calcau pragul. Iar in momentul mortii, datorita unui cheag de sange ajuns la plamani, a rostit: Va iubesc! dupa care si-a dat sufletul si s-a indreptat spre Imparatia lui Dumnezeu de unde a fost trimisa spre a aduce bucurie celor ce o cunosc si spre a cunoaste, noi oamenii, ca mai presus de orice, in viata este iubirea, indiferent sub ce forma. Drum bun, doamna mea!

                                                                Ramy S.

Nota obtinuta:
10 (1 vot)
3426 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: FemeiaStie Vineri, 26 Martie 2010

Etichete pentru acest articol:

dragoste, iubire, prietenie, ingeri


S-ar putea sa va intereseze si:

Ne consolam adesea nu ne-am nascut in locul potrivit, nu ne-am aflat la locul si in [..]
citeste si comenteaza
Luna plina, cer instelat, oras pustiu, doar un pieton pierdut din drumul lui mai colinda [..]
citeste si comenteaza
Aud din ce mai des: imi respect sotul, dar iubesc amantul! Viata nu poate exista fara [..]
citeste si comenteaza
Casuta batraneasca e pustie si paraginita. In curte nu e noroi, doar niste lemne maldar [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Societatea de astazi se caracterizeaza printr-o puternica globalizare si dorinta de reusita in [..]
citeste si comenteaza
Coafura de mireasa, alaturi de rochia de mireasa, accesoriile si buchetul reprezinta cele mai [..]
citeste si comenteaza
Modelul este prezentat ca fiind unul 4 x 4, disponibil atat cu tractiune integrala, dar si 4 x 2, [..]
citeste si comenteaza
Tot mai des avem de-aface cu barbatul indecis. Bulversat si el de o lume in care femeile il vaneaza [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate