Cu si din orgoliu
Situatii si situatii, decizii de luat, raspunsuri de dat. Si totusi, niciodata nu lasam de la noi, nu ne calcam pe orgoliu considerand a fi injositor. Ca multe alte femei ma lupt cu orgoliu, sau ar trebui sa ma lupt cu el. Sindromul acesta este definit de dictionar ca „Parere foarte buna, adesea exagerata si nejustificata, despre sine insusi, despre valoarea si importanta sa sociala; ingamfare, vanitate, suficienta, trufie.”
Incerc, dar nu pot sa ma vindec, cu cateva episoade adaugate incapatanarii mele ma pot declara cea mai orgolioasa persoana. Incapatanare plus refuzul de a lasa de la mine duc la o vehementa sustinere a orgoliului. Urasc atunci cand ceva nu iese pe placul meu, nu renunt la un plan in care cred, desi in unele situatii risc de a ii face pe cei din jurul meu sa sufere.
Compromisurile se bat cap in cap cu orgoliul, insa cand le faci devin notabile. O boala de care sufar, ca si multi oameni de fapt, insa cu acelasi orgoliu as putea renunta la ideea de a nu ceda si de a lasa bunavointa sa castige o batalie uneori, ramand asfel razboiul. Vad renuntarea la mandrie ca o degradare a increderii in propria persoana, armele jos la fel si fruntea. Loteria fericirii este o amagire a noastra pentru a nu ne implica si a ne echilibra singuri balanta fericirii. Lumea mea e inchisa de orgoliu si nici nu sunt dispusa sa ofer cheia, imi spunea serile trecute o prietena, ce in fumul de tigara, arunca la fel ca mine zeci de intrebari. Mill spunea ca fericirea necesita din partea noastra o aplecare pentru „un simt al onoarei”, „atractia fata de frumos” si „cautarea ordinii”.
Poate este de vina egoismul, dorinta de a sti ca sunt castigatoare. Individualismul este si numele a ceea ce multi considera cel mai mare castig al civilizatiei moderne. In lumea noastra, oamenii au dreptul de a isi alege singuri propriul stil de viata, de a decide in mod constient ce convingeri sa adopte, de a-si hotari cursul vietii intr-o diversitate de moduri.
Oamenii nu sunt sacrificati in numele exigentelor unor presupuse ordini sacre, ce ii transcend. Nietzsche spunea ca "oamenii se afla la limita inferioara a acestui declin, ei nu mai aspira in viata decat la o jalnica suficienta”. Sentimentul ca vietile s-au aplatizat si ingustat si ca asta are de-a face cu o anormala si regretabila absorbire in sine a revenit in forme specifice culturii contemporane. A ne afla in contact cu sentimentele noastre morale este important ca modalitate de atingere a scopului - acela de a actiona corect. Legaturile noastre cu ceilalti precum si exigentele morale exterioare pot intra lesne in conflict cu dezvoltarea noastra personala. Intr-adevar, in anumite contexte cand straduiesti sa-ti definesti o identitate fragila si contradictorie ignorarea constrangerilor poate parea singura cale de supravietuire.
Asadar, in lupta catre a obtine steagul identitatii sunt multe de urmarit, daca ma pot vindeca de orgoliu, daca pot sa distrug zidul pe care il arat cand trebuie sa cedez , atunci poate pasii mei catre echilibru ar fi mai repezi? Sau siguri? Sau poate ramane ca eu cu al meu comportament sa imbratisez noul orgoliu rational….pot incerca, este mai bine sa cazi decat sa nu incerci sa zbori.
Postat de: Ecaterina-Virgolici Marţi, 15 Mai 2012
orgoliu, identita, exigente
De interes in online:
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Care este oferta unei firme de masini de inchiriat din Bucuresti pentru clientele sale?
- Adevar sau mit? "Este bine ca mobila de bucatarie sa fie mai inchisa la culoare" Iata ce spun expertii!
- Ce fel de ghete prefera vedetele? Inspiratie pentru un look fabulos
- Femeia moderna stie cum sa-si defineasca frumusetea cu creionul de buze! Afla cele mai utile tips & tricks!
- Avantajele incontestabile ale unei clinici acreditate pentru fisa medicala pentru permisul auto!
