Retetar pentru fericire: Jocul de-a vacanta

joc

,,Fericirea este un episod  trecator in marea drama a durerii” definea Dostoievski in paginile sale sentimentul spre care tanjim cu totii; dorinta suprema, fericirea devine atat de greu de atins in vartejul preocuparilor cotidiene care ne urmaresc pas cu pas.

O reteta care ne poate face fericiti o ofera Mihail Sebastian in celebra sa comedie in trei acte: Jocul de-a vacanta.

Personajele

Piesa este inspirata din jurnalul autorului, in 1936, pe baza  unor amintiri personale. Fixandu-si ,,actiunea” intr-o pensiune din munti, ,,casa izolata in padure”, vila Weber devine ,,luna de liberate“ a celor sase personaje banale care reflecta diferite tipologii ale vietii cotidiene: domnul Bogoiu (micul functionar), Stefan Valeriu (adeptul lenii ca forma de fericire suprema), Madame Vintila (femeia bovarica la varsta critica), Maiorul (militarul), Corina (femeia tanara), Jef (adolescentul).

 

Sinopsis

Mesajul cartii este iubirea neintregita, redata prin visul de dragoste al celor trei barbati innebuniti dupa Corina, concentrandu-se doar intr-un joc imaginar.

Plecate in vacanta, personajele lui Mihail Sebastian pastreaza pe scena din pensiunea Weber contactul cu realitatea cotidiana din care s-au desprins doar formal: telefonul, radioul si scrisorile sunt elementele fara de care nu poate incepe ziua pentru locatarii din muntii Ciucului. Atmosfera pasnica este tulburata de aparitia lui Stefan Valeriu, tanarul care va transforma, pana la final pensiunea intr-un vapor fictiv leganat de ,,valurile brazilor” al carui capitan va fi chiar Bogoiu. In fata unei realitati care poarta semnele artificialului, tanarul de vreo 30 de ani propune o solutie reala, o evadare din realitate in vis; cu alte cuvinte, personajul intentioneaza sa desavarseasca izolarea in jurul casei si sa rupa orice punte de legatura cu lumea inconjuratoare, acuzandu-si vecinii ca au luat cu ei tot ,,in valiza: manii, regrete, zambete, amoruri”.

Pornind de la ideea ca ,,nu exista decat o singura forma suprema de libertate....lenea”, Stefan prezinta pe scena intreaga sa teorie despre fericire: in 11 luni pe an este un om care lucreaza, cedeaza locuri in tramvai doamnelor, in care este manierat, dar ,,acum am  eu am luna mea de lene”, vrea sa ia lectii de lene de la pietre, de la copac, de la tot ce este static si ii propune Corinei un joc: jocul de-a vacanta sau jocul de-a uitarea sau jocul de-a fericirea, pentru ca pana la urma fericirea e un lucru complicat”. Nedezlipindu-se de sezlongul inventat probabil  de un poet, Stefan ofera lectii despre lene locatarilor pensiunii din munte, imbracat in costum de tenis si cu incaltari albe.

In actul doi, ,,jocul de-a vacanta” devine prioritar pentru toti membrii ,,vasului“ Weber; in costum de sport, membrii echipajului fictiv s-au dezlipit de puntea care ii tinea conectati cu relitatea cotidiana. Sosirea celor doi calatori pare sa strice conventia fericirii aparente. Jucandu-si rolurile si aparandu-si spatiul propice jocului de-a fericirea, echipajul reuseste sa-i convinga pe cei doi sa nu le tulbure vacanta.

Personajele traiesc o luna de zile dincolo de timp, numele zilelor fiind inlocuite de replica ,,azi e o zi cu soare”. Cei patru eroi dovedesc aptitudini pentru asumarea unui exercitiu dificil: jocul de-a fericirea sau jocul de-a uitarea; fericirea imbraca forme aparent ciudate: trei barbati (Stefan, Bogoiu si adolescentul corigent la matematica Jeff) sunt indragostiti de aceeasi femeie,  ar putea trai la o ferma intr-o familie lipsita de prejudecati, convietuirea senina realizandu-se in jurul eternului feminin. Barbatiii duc vacile la pascut, le mulg, impusca mistretii, in timp ce femeia ii asteapta acasa, la caldura nerabdatoare sa-i priveasca ,,cum tac”.

La final, Corina il impiedica pe Stefan s-o urmeze in realitatea cotidiana. Ea se afla in mijlocul celor trei, ca un miraj care le intretine visarea, fericirea.

Reteta pentru fericire este simpla si o putem folosi si noi de fiecare data cand vrem sa ne bucuram de lucrurile simple si frumoase ale vietii, atunci cand vrem ca pentru o zi sa ne imbarcam pe un vas imaginar si sa vaslim spre cele mai indepartate dorinte: ,,pai nu e mult de spus: un sezlong, un pantalon alb, o camasa ca asta, o carte pe care nu o termini; nicio  amintire, nicio nostalgie si o mare, mare indiferenta”.

Nota obtinuta:
10 (2 voturi)
1129 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Magda-Vladau Sâmbătă, 11 Ianuarie 2014

Etichete pentru acest articol:

literatura, comedie, jocul de-a vacanta, teatru



S-ar putea sa va intereseze si:

Din nou, Colleen Hoover impresioneaza cititorii cu pagini incarcate de emotie, clipe care [..]
citeste si comenteaza
“Reversul Medaliei” este o carte care ne invita la introspectie. In paralel cu [..]
citeste si comenteaza
Recent, am terminat de citit un roman care m-a tinut doua zile deconectata de la tot ce [..]
citeste si comenteaza
Osho, unul dintre cei mai cunoscuti lideri spirituali la nivel mondial, este cu siguranta [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Astazi m-am hotarat, in cele din urma, sa adordez un subiect pe care l-am ocolit de atatea ori, din [..]
citeste si comenteaza
Traind in secolul vitezei, ne ignoram adesea sanatatea, neavand timp nici macar sa mergem la [..]
citeste si comenteaza
Pierderea unei persoane dragi ne aduce, pe langa lacrimile care uda obrazul rosu inca impregnat cu [..]
citeste si comenteaza
Se pare ca atmosfera magica incepe sa se instaleze deja prin colturile casei si ale sufletului; [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate