Familia iubitoare, prietenii, toti cei care, cu candoare si caldura, ne invelesc cu o mantia protectoare inca de cand duhul dragostei divine ne zamisleste-n lume, ne-au cladit cu intelepciune fortareata sufletului.

Cei mai multi dintre noi deschidem intaia data ochii sub suflarea calda a iubirii care se revarsa de pretutindeni deasupra noastra ca un fluviu nesecat. Si tot astfel purcedem in viata, impinsi de la spate de aceasta forta pozitiva care intareste musculatura sufletului.

Uneori nici nu constientizam cat de norocosi suntem, dar mai ales, nu banuim ca puterea pe care simtim ca o avem isi are ca sursa afectiunea primita necontenit.

Cei norocosi trebuie sa-si indrepte atentia catre cei mai putin norocosi!

Cu ce tarie va porni in viata pruncul abandonat la nastere, lipsit de mangaierea si dragostea fiinte care i-a dat viata? Crescut prin casele de copii, cersind caldura inimii oricui, el va strapunge abisul lumesc, intarit si ocrotit de bunul Dumnezeu, dar nu fara traume sufletesti greu de ascuns.

Nu putem sa evitam la infinit sa ne gandim ca exista in realitate astfel de situatii, ale caror victime sunt copiii nevinovati.

Cu cat entuziasm si cata dragoste ne asteptam proprii copii!

Toata atentia si afectiunea noastra le-o daruim. E in natura noastra sa simtim asa. Tot astfel simt si animalele si au instinctul de a-si proteja puii. Ce natura ii impinge pe acei parinti sa-si abandoneze copiii, nu stim, insa natura noastra umana ar trebuii sa ne impinga sa depasim stadiul indiferentei si sa luam atitudine dupa puteri, voluntariatul oferind aceasta posibilitatea tuturor celor care vor sa ajute.

Depasind varsta de 18 ani, copiii nimanui devin de foarte multe ori copii ai strazii, sau, intr-un caz mai bun ajung in centrele sociale pentru adulti.

In Romania, statul nu ii ajuta prea concret pe acesti tineri, oameni ca si noi, sa se integreze, sa capete un loc de munca care sa le permita sa supravietuiasca si sa se considere oameni normali.

Ajungand sa ii cunosti, sa le afli povestile, sa cercetezi experientele lor de viata, nu poti impiedica fenomenul care, depasind sfera de compasiune, te transforma pe tine intr-un generator de afectiune.

Ei nu cer foarte mult, insa au mult de daruit.

Daca vrei cu adevarat sa te cunosti mai bine, daca vrei sa cuprinzi pe de-a-ntregul intelesul prieteniei, si mai ales daca vrei sa stii ce e dragostea, coboara pentru cateva clipe din universul creat dupa gustul si masura ta si fa cunostinta cu semenii nostrii.

Este o poveste in care egoismul este infrant. Si in care, acea intrebare frecventa care ne framanta cu privire la scopul vietii, are ca raspuns: ia aminte la nevoile aproapelui, nu esti singur si nici nu vrei sa fii, nici Adam nu a vrut si de aceea i-a fost creata Eva.

Postat de: Raluca-Burcea Marţi, 31 Ianuarie 2012