“Dupa cum un om isi schimba vestmintele vechi cu altele noi, tot astfel si sufletul incarnat, refuzand trupul uzat, trece in alte trupuri noi”(poemul filosofic indian Bhagavad-Gita)

Reincarnarea, adica revenirea sufletului (care este nemuritor) intr-un alt trup pe Pamant, are radacini adanci: aparuta pentru prima data in credinta hindu-budista  a transmigrarii sufletelor, a ajuns apoi la greci( Platon vorbeste despre ea in “Republica”), la romani (prin Cicero sau Vergilius) si la celti, iar ulterior a cunoscut o larga raspandire, fiind intalnita in toate civilizatiile. De ce revenim? Pentru a evolua, pentru a solutiona nereusitele din vietile anterioare, pentru a ne  regasi sufletele pereche si a invata alaturi de ele cea mai importanta lectie,cea a Iubirii.  

O explicatie a nedreptatilor existentei

De multe ori oamenii se intreaba: “De ce mi se intampla tocmai mie?” ,“De ce Dumnezeu este nedrept?”, “De ce unii oameni se imbolnavesc si mor in frageda copilarie?”, “De ce unul e cersetor si altul bogat, de ce unul este bolnav si altul este perfect sanatos?”. Aceasta ordine este in aparenta nedreapta. Putini insa stiu ca nimic nu este intamplator si ca  avand  la baza legea universala a karmei, reincarnarea poate explica aceste inegalitati ale existentei. Pentru o conduita buna in aceasta viata primim o renastere buna, plina de intamplari fericite. Analog, o purtare rea atrage o reincarnare jalnica, plina de suferinte. Iar ciclul renasterilor nu va inceta decat atunci cand acest lant al cauzelor si al efectelor va fi rupt.

Astfel, cel care tortureaza va fi torturat la randul sau intr-o alta viata, iar cel care fura, va ajunge in mizerie pentru a-si plati datoria pana la ultimul banut.  “Cu masura cu care masori, cu aceea ti se va masura” a spus Iisus in Noul Testament, iar cei debusolati de inegalitatile si suferintele acestei vieti pot intelege ca “vor culege ceea ce au semanat”.

Ocazia de a invata lectiile necesare inaltarii spirituale                                    

Nu se poate miza totul in privinta eternitatii pe o singura existenta. Trebuie sa ni se ofere o noua sansa pentru a ne desavarsi, pentru a ne purifica si a redeveni asemenea Tatalui. Iar daca am invata legea reincarnarii, inimile si mentalitatile s-ar schimba. Toti ar intelege astfel  ca in fiecare reincarnare isi pregatesc viata viitoare, ca pamantul este un loc al trudei si al autodepasirii pentru accederea in sferele superioare si ca am fost lasati aici pentru a invata anumite lectii.

Atingerea perfectiunii intr-o singura viata pare evident un pariu imposibil. Dar de la o viata la alta omul poate sa evolueze si sa progreseze, sa cada si sa se ridice, sa-si recunoasca greselile si sa traga invataminte din esecurile sale.

O atitudine linistitoare in fata mortii

Interogatia asupra a ceea ce se afla dupa moarte este un element intalnit in  oricare viziune filosofica sau religioasa a omului si a lumii, caci moartea reprezinta singura certitudine pe care o putem avea si pe care o vom experimenta cu totii.

Reincarnarea arata ca moartea nu este decat o etapa trecatoare dintr-un maret joc al vietii, care se desfasoara de-a lungul mai multor existente. Aceasta credinta atenueaza, totodata, durerea separarii de fiintele dragi. Poate ne vom regasi in alte existente…sau poate ca deja putem sa intram in comunicare in acest interval de timp, cand sufletele ratacitoare asteapta sa se reincarneze.

“Atunci cand voi cobori in mormant nu voi zice ca atatia altii: mi s-au sfarsit zilele. Nu, caci zilele mele vor reincepe in a doua zi in zori. Mormantul nu este un obstacol, ci o cale: se inchide inspre crepuscul, dar se deschide catre aurora.” scria Victor Hugo in mod metaforic despre reincarnare. Cine stie, poate fiecare dintre noi are sansa unui nou inceput…

Postat de: Roxana-Gingu Duminică, 11 Aprilie 2010