Ce mai insemna sa fii copil in zilele noastre? Sau, si mai important, ce mai inseamna sa fii parinte?

Este greu sa dai un raspuns, fiindca de cate ori vezi un copil este imposibil sa nu te gandesti la propria copilarie, macar o secunda. Si compari.

Vin tatarii!

Asta am facut si eu cand am vazut ultima data un grup de copii in excursie la Brasov. Veseli, guralivi si... salbatici.

Da, da, salbatici. Grupul de aproximativ 30 de fiinte aflate la inceputul vietii aveau comportamentul unei hoarde barbare, nefiind exclus ca pana si vikingii sa se teama de ei.

Dand navala, calcand orice si pe oricine in picioare, majoritatea supraponderali, toti afisau expresii uimite si holbate la vederea oamenilor din jur, fie ca era vorba de niste turisti straini, doi batrani pe o banca sau doar o fata care manca porumb.

Intelegeti, desigur, ca obraznicia si portofoliul de cuvinte “alese” erau la ordinea zilei pentru micii barbari.

De la o extrema la alta

M-am gandit imediat la prima mea excursie cu scoala: si eu si colegii mei eram tematori, stateam cat mai aproape de invatatoare si nu indrazneam sa cumparam ceva sau sa spunem macar ca vrem sa ne oprim in parc sau sa intram intr-un magazin. Stiu ca pe vremea aceea eram prea sfiosi, ca exista o diferenta de arsta, metalitati si generatii, dar diferenta este mult prea mare.

Se cauta vinovat!

Dar, nu copiii poarta vina initiala, ci parintii si profesorii lor. In cazul barbarilor porniti in excursie, doamnele invatatoare care ar fi trebuit sa-i controleze si sa-i supravegheze erau afundate in magazinele de pantofi, uitand complet ca sunt in timpul serviciului.

Probabil nici una dintre ele nu se gandea ce s-ar fi intamplat daca unul dintre copii avea un accident sau provoca un accident. Cu siguranta credeau ca “luxul” de a-i fi luat pe cei mici in excursie le este suficient acestora pentru a fi cuminti si a sta departe de probleme, ca rasplata pentru binevointa invatatoarelor. Sau abandonul copiilor in incinta McDonald’s era o incercare de a scapa de grija lor pentru cateva ore.

Si, in final, cei mai vinovati sunt parintii!

Acei parinti care isi ingrijesc odraslele, se preocupa sa aiba tot ce le trebuie, le fac toate poftele, dar nu ii educa. Acei parinti care nu gasesc niciodata timp pentru a le adresa cateva cuvinte copiilor, pentru a repeta cu ei poezia sau lectia pentru a doua zi, in drum spre film.

Daca despre toate generatiile s-a spus “ce o sa se aleaga de ei?”, privindu-i tinerii de azi trebuie sa ne punem intrebarea “ce o sa se aleaga de noi?” cu asa un viitor in fata.

Postat de: Simona Luni, 18 Iulie 2011