A comunica este un lucru  usor, fiind un relflex natural; inca din primii ani ai vietii transmitem ceva celor care ne educa. Insa a comunica ceva intr-un mod diferit este o arta. Arta de a duce unele ganduri, prin cuvinte spre ascultatorul nostru. Oricine poate vorbi insa nu oricine apreciabil. Pentru a ne feri de aria penibilului trebuie sa avem in minte pasi simpli.

Nimanui nu ii place sa i se impuna ceva, sa i se adreseze agresiv, sa fie luat in deradere sau sa fie ignorant, si lista poate continua. Poate suna a pasi normali, evidenti, fara secrete, prea mari, insa trebuie mentionati, pentru ca elementele de baza duc pe taramuri profesioniste. Spre exemplu, vulgaritatea este o capcana in care nu trebuie sa ajungem sub nicio forma, nu exista scuze pentru un asemenea comportament.

Aceste randuri sunt ca o reactie la ce mi se transmite zilnic. Oameni cu pretenii de jurnalisti vorbesc ca si cum ar vorbi numai pentru ei, vedetele sau mai bine zis pseudo-vedetele au un vocabular ce te determina sa inchizi televizorul iar ziarele au ca unic subiect fetele siliconate care frecventeaza cluburi de fite. Totul este inconjurat de legendarul cuvant si fenomen “senzational”. Pana unde? Pana cand? Primim informatie ieftina in ambalaj pe masura.

Comunicarea este o forma de a lasa cuvintele sa circule, de a face istorie, de a lansa replici ce pot deveni dictoane.

Atat timp cat exista oameni, exista socializare, iar aceasta se bazeaza pe comunicare, care merita facuta la un nivel avansat in acest mod respectandu-ne pe noi si pe cei din jurul nostru, fie ca vrem sa constientizam acest aspect, fie ca nu.

Inchei, citandu- l pe Goethe ”Nimeni nu ar vorbi mult in societate daca ar fi constienti cat de des ii intelege gresit pe ceilalti”.

Postat de: Ecaterina-Virgolici Marţi, 06 Septembrie 2011