Depersonalizarea copilului si obsesia parintelui pentru ateliere extrascolare

depersonalizare-copii-consiliere-dezvoltare

Progresul inregistrat in domeniul educatiei a condus deopotriva la sanse catre o mai buna dezvoltare sociala, emotionala si spirituala a copilului precum a generat si multiple interpretari eronate a ceea ce inseamna educatia, deschiderea si sansa.

Vezi si alte articole: despre dezvoltare personala

Copilul secolului XXI nu mai este crescut precum copilul secolului trecut. Posibilitatile multiple din domeniul dezvoltarii personale a copilului au adus cu sine si parinti mai concentrati pe munca, in competitie pentru un post mai bun si un salariu mai mare – cu atat mai mult cu cat, pentru copil, exista activitati extrascolare in care sa il angreneze in timp ce ei se ocupa de probleme lor.

Mai mult decat atat, parintele secolului XXI traieste intr-un univers in care discutiile despre copii se desfasoara preponderent competitiv. La locul de munca, dar si in locul de joaca, parintele isi lauda copilul si il compara cu un altul. In felul acesta are loc dezvoltarea unui lant, extrem de nociv, de comparatii in care parintele uita sa isi priveasca si sa isi trateze copilul pentru ceea ce este si incepe sa il transforme intr-un trofeu, lucru care ii va oferi material pentru a face, mai departe, fata discutiilor cu ceilalti despre ce face copilul si ce realizari are el.

Mult prea devreme parintele cere realizari din partea copilului, iar de multe ori face acest lucru fara a sti exact de ce. De foarte multe ori are asteptari si cere realizari celui mic, pentru a se putea lauda, mai departe, cu ele atunci cand discutiile ajung in acel punct.

O mare greseala este tocmai aceea ca parintele se rusineaza cu copilul lui desi nu are niciun motiv. Lantul nociv de care mentionam mai sus il determina pe parinte sa vada lucrurile prin ochii societatii si acestei indoctrinari care nu mai vede omul dincolo de ceea ce face el zi de zi.

De ce se rusineaza parintele al carui copil nu urmeaza cursuri extrascolare?

De ce se rusineaza parintele al carui copil nu urmeaza lectii de sah, karate, inot, dans, pictura si alte activitati?

De ce isi trimite parintele copilul sa imbratiseze – de voie, de nevoie – o multime de activitati extra scolare si din afara timpulului de joaca, obosindu-l si fortandu-l la lucruri care, poate, nu inseamna nimic pentru el?

Raspunsul este unul pentru toate acestea intrebari: pentru ca „toata lumea o face”. Si daca nu o faci, se va vorbi despre faptul ca nu te ocupi de copil sau ca, mai rau, copilul nu este capabil, nu primeste o educatie buna, trebuie sa aiba cu ce se lauda aunci cand este prins la stramtoare. Insa exact aici este problema care genereaza si sustine existenta acestei prejudecati: faptul ca in fata celorlalti, parintele uita nevoile copilului si il transforma intr-un trofeu cu care sa atraga admiratie, despre care toata lumea sa vorbeasca frumos si care sa culeaga laude.  In tot acest timp, copilul traieste in spatele imaginii sale publice, din activitate in activitate.

Sa spui cuiva despre copilul tau ca nu are toata ziua umpluta de cursurile de dans, pictura, sah, karate, not, bachet sau alte ateliere creative inseamna sa nu te supui majoritatii. Inseamna sa dai nastere unor discutii. Inseamna sa te rupi de rutina pe care au implementat-o altii si la care mai toti adera pentru a-si realiza o imagine sociala buna.

Dar inseamna si sa iti pese de copilul tau. Sa il asculti, sa comunici cu el, sa te intereseze ce vrea si el, sa il privesti cu obiectivitate drept cine este si sa nu il transformi in ceea ce se asteapta ceilalti sa fie. Inseamna si sa fii un parinte care stie mai bine ce este bine pentru copilul lui. Un parinte pentru care gura lumii nu conteaza. Care stie ca o buna educatie si un copil cu realizari si competente nu este neaparat un copil care este angrenat in 10 activitati. Un parinte care stie ca inteligenta copilului sau nu consta in numarul de activitati si ateliere pe care le frecventeaza, iar talentul acestuia trebuie cautat in functie de observatiile de acasa si cultivat apoi, in mod relaxat si axat pe ceea ce conteaza.

Aceasta manie a parintelui de a inscrie copilul la toate activitatile posibile in afara scolii, nu doar ca il oboseste pe cel mic, dar acesta devine si stresat si incepe sa priveasca joaca si atelierele cu alti ochi, transformandu-le in obligatii si scotandu-le din campul alegerii personale, al bucuriei si al pasiunii.

Urmareste ceea ce ii place copilului tau sa faca. Cand ii cauti un atelier creativ indreapta-te intr-acolo unde vezi ca are si el inclinate si bucurie. Lasa-l sa incerce si sa descopere ce ii face placere si, in primul rand, nu transforma bucuria lui intr-o competitie. Nu-i umple ziua doar ca sa te asiguri ca ”nu sta degeaba”. Copilul are nevoie inclusiv de jocul din fata blocului asa ca nu-l izola intr-un glob de sticla din dorinta de a-l determina sa atinga perfectiunea.

Nu dezvolta obsesii care sa ii scada celui mic increderea in sine, sa il faca sa se simta inferior celorlalti sau sa considere ca este intr-o permanenta competitie. Ai grija sa fie in competitie cu el insusi, sa fie mai bun in fiecare zi, sa isi atinga scopurile si dorintele sincere si sa aiba sustinerea ta in tot ce construieste.

Nu trebuie sa demonstrezi nimic, nimanui. Si nu trebuie sa te ocupi de intretinerea imaginii copilului tau in fata lumii. Un copil reusit va atrage in mod natural atentia, nu va avea nevoie de promovare. Si gaseste-ti puterea si curajul de a sustine normalitatea si de a-ti creste copilul asa cum consideri tu, nu cum sugereaza societatea, nu cum fac ceilalti parinti. Oricum, mai devreme sau mai tarziu, copilul va invata tot ce este necesar, iar pentru aceasta nu este necesar sa ii umpli ziua pana la ora somnului!

Afla mai multe despre invatarea naturala, prin joc, in curand, pe blogul de Arterapie.

Un articol de: Consilier dezvoltare personala Sorina Corneanu

Nota obtinuta:
10 (1 vot)
538 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Sorina-Corneanu Joi, 29 Octombrie 2015

Etichete pentru acest articol:

dezvoltare personala, terapie prin arta, terapie prin teatru



S-ar putea sa va intereseze si:

Esti o femeie puternica, o mama buna, o sotie harnica, angajata lunii si asa mai departe. [..]
citeste si comenteaza
Foarte bine, atunci ai grija de el! Astepti cele 7/10 zile de vacanta un an intreg. Vrei [..]
citeste si comenteaza
Copiii trec prin multe transformari pe parcursul primilor ani de viata si in contextual [..]
citeste si comenteaza
Se stie ca atunci cand este vorba de dat sfaturi, toata lumea este experta. De aceea, iti [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Abia a trecut bine Valentine’s Day si se apropie Dragobetele, cand putem sarbatori romaneste [..]
citeste si comenteaza
Inca de mici suntem crescuti in spiritul social si doctrinele lui: trebuie sa, apoi sa si apoi sa [..]
citeste si comenteaza
Inca sunt multi care considera demodate piesele de teatru ale lui Strindberg. Ori banale, tratand [..]
citeste si comenteaza
Nu mai este un secret ca apa este extrem de importanta in viata noastra, iar noi...nu prea profitam [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate