Basm: Greseala regelui Arin

castel_basm

A fost odata ca-n povesti, a fost ca niciodata pe cand erau mustele cat gastele, un imparat ce traia fericit in regatul sau. Acestui imparat nu-i lipsea nimic, toate dorintele sale deveneau in scurt timp realizate. El traia izolat de lume intr-un frumos castel ce se afla in varful unui munte. Acest munte era stancos si plin de capcane asemeni unui labirint.

Poporul isi iubea regele, dar se si temea de el datorita modului sau de viata, unii il credeau salbatic, altii il credeau vrajitor. Aceasta ultima supozitie o faceau si datorita faptului ca pe la miazazi nu puteai privi spre munte, spre castel, pentru ca lumina puternica a soarelui te orbea pret de cateva clipe. Taranii erau speriati de acest lucru, dar nascoceau si fel de fel de vorbe pe seama imparatului.

Cand vine vremea ca imparatul sa se casatoreasca, acesta coboara si merge sa-si ia aleasa inimii. Primul loc in care merge si unde stia ca va gasi cu siguranta ceea ce cauta este un tinut pietrit, ars de soare, un tinut pe care il frecventeaza doar muncitorii ce sparg piatra. Putini sunt aceia ce stiau ca intr-un asemenea tinut in care nu gaseai nicio picatura de apa se gasea un piersic, un piersic frumos si mereu verde. Aici locuia Zana Zanelor, nasa regelui Arin, aceasta isi luase ca sarcina inca de la botezul acestuia sa ii dea drept sotie o frumoasa zana. Cand regele Arin si slujnicii sai ajunsera in tinutul de piatra, acestia incepusera sa-l creada nebun…

- Acum in ce directie mergem, imparate? Drumul se inchide.basme_nasa_printului_la_castel.jpg

- Drept, aici aproape. Acela este palatul nasei – spuse Arin aratand spre piersic.

- Dar … imparate … e doar un pom …

Ajuns in fata copacului Arin striga:

- Nasa, am venit! Sunt Arin!

Pe cand slujitorii il priveau cu stupoare cum striga la un copac, o voce de femeie s-a auzit:

- Asteapta putin sa-ti deschid usa …

Si frunzele piersicului au inceput sa fosneasca, iar Arin si slujitorii sai s-au trezit deodata intr-un pavilion verde, iar in fata lor se afla o femeie care broda. Atunci cu totii au inteles ca femeia cu chip de zeita nu este decat Zana-Zorilor.

- In zori, cand le-am revarsat te-am vazut pornind catre mine. Te asteptam de acum cativa ani, am fost surprinsa dimineata ca in sfarsit ti-ai luat inima in dinti si ai venit.

- Era timpul, nasa draga, sa ma asez la casa mea si cum altfel decat implinind fagaduinta de la botez.

- Bine ai facut scumpul meu fin. Caci in aceeasi zi in care te-ai nascut nascut am cules din gradina mea o floare, o mica zana. De atunci am stiut ca destinul se va implini. Acum este timpul s-o cunosti si tu pe Arina.

Regele Arin a urmat-o pe Zana - Zorilor pana ce aceasta s-a oprit. A intins mana si Arin a ramas uimit. Mare minune, pe o creanga statea o fata de toata frumusetea si culegea piersici. Arin s-a mirat si mai mult vazand asa mandrete de fata cum nu vazuse nicaieri pe unde umblase. Avea fata ca o floare de piersic inflorit si-i zambea. Arina stia cine este, il astepta si ea de ani buni, dar acum venise clipa cea mare.

-  Ai avut dreptate, nasico, ea este aleasa inimii mele.

Zambind Arina continua:  - Noi chiar ne potrivim.

Dandu-si amandoi acceptul, Zana-Zorilor i-a binecuvantat. A urmat o nunta mare, aleasa, la care au luat parte toti imparatii si imparatesele de pe fata pamantului, toate zanele, toti fetii frumosi. Au fost poftiti asemenea si fratii mai mici ai imparatului Arin.

Nunta a tinut trei zile si trei nopti, timp in care toti s-au veselit in cinstea mirilor. Dupa ce invitatii au inceput a pleca la casele lor, fratele mic al lui Arin a dorit sa mai ramana pe la dansul.

Iubirea dintre regele Arin si frumoasa Arina ar fi durat la nesfarsit. Tinerii aveau planuri de viitor, doreau sa faca totul impreuna si se pare ca le iesea. Dar cum ceea ce este frumos repede se destrama, iubirea lor a ajuns la un punct culminant. Inca de mic Arin avea un viciu, patima jocurilor de noroc. El juca cu slujitorii, cu prietenii, dorea sa joace cu oricine.

Intr-una din seri a inceput sa joace cu fratele sau mai mic, personaj malefic, acesta il provoaca din ce in ce mai mult. Arin pierdea, nu era o seara norocoasa pentru el, iar fratele sau profita, isi dorea sa castige mai mult de aceea il ademenea.

- Eh… iar ai pierdut. Hai sa mai jucam o data, poate de data asta ai mai mult noroc.

- Cu siguranta voi avea.

Si incepeau alt joc. La sfarsitul acestuia, Arin observa ca nu poate castiga.

- Mai bine ne oprim aici, e deja tarziu.

- Ce e frate? Iti este frica?

- Sigur ca nu, dar…

- Dar iti este! – si radea malefic.

- Nu! Dar nu mai am pe ce paria.

- Cum nu mai ai?

- Nu mai am.

- Hai sa pariem pe regat. Castig, mi-l dai. Pierd, iti dau tot ce ai pierdut inapoi.

- Asta este jocul meu.

Au inceput alt joc… final dezastruos pentru Arin, a pierdut si regatul.

- Acum regatul este al meu. – spuse fratele lui Arin.

- Da… dar, hai sa mai jucam unul.

- Ha… sa mai jucam unul?

- Da…

- Acum chiar nu mai ai pe ce sa mai pariezi, Arin.

- Te inseli… o am pe Arina.

- Vrei sa pariezi pe sotia ta?

- Da… sunt convins ca voi castiga.

- Norocul n-a fost de partea ta pana acum, de ce ar fi tocmai acum?

- Un singur joc.

- Fie, unul singur, dar daca pierzi, iti pierzi si sotia si parasesti regatul in aceasta seara.

Cum era de asteptat, Arin pierde si acest joc… resemnat, pleaca. Unde putea merge in zori de ziua?

- Zori de ziua … nasa!

Si porneste spre aceasta. Odata ajuns, ii povesteste cele intamplate. In acealasi timp, Arina trezindu-se, afla cele petrecute chiar de la fratele lui Arin.

- Am jucat aseara cu Arin, a pierdut tot. A pierdut intreaga avere, a pierdut regatul, pana si pe tine.

- Si ce se va alege de mine acum?

- Eu mi-am dorit averea si regatul, de tine nu am nevoie. Esti sotia fratelui meu si incepand de acum prizoniera mea.

- Cum? Pana cand?

- Hahaha… pana cand Fat-Frumosul tau te va salva, daca te va salva. Paaa! – si a trantit usa, incuind-o.

Zana - Zorilor nu a fost prea incantata de isprava finului ei.

- Te voi gazdui cateva zile, dar va trebui sa pleci. Nu poti ramane la mine pe veci. In plus, trebuie sa recuperezi regatul si pe Arina. Doamne, Arin, unde ti-a fost capul?

- Stiu matusico, am gresit.

- Greselile se indreapta, Arin.

Arin nu a putut accepta mustrarile nasei sale, sau nu a putut accepta adevarul. A doua zi, inainte de lasarea zorilor a plecat. Pe drum Arin a intalnit un om bolnav si a avut o revelatie: boala putea veni oricand si in tinutul sau. A intrat in vorba cu acest biet om pentru a incerca sa-i mai curme din suferinta, dar omul i-a dat un sfat:

- Lupta pentru a invinge sau mori incercand!

Mergand mai departe a intalnit un mort. A ramas o clipa nedumerit si auzind in jurul sau spunandu-se:

- Ce e viata? Ea e totul sau nimic.

Arin a realizat ca nimic nu este vesnic, ca existenta oamenilor se incheie intr-un final. Batranul… omul care isi pierduse viata… in capul lui nimic nu era clar. El traise atata timp fara sa constientizeze aceste lucruri.

Drumul sau a continuat intalnind un al treilea om, de aceasta data era vorba de un intelectual. Acest om era pregatit pentru orice, el cunostea esenta vietii. I-a zambit lui Arin cand acesta i-a auzit povestea si i-a raspuns.

- Lumea asa cum este ea construita reprezinta un sir de suferinte. Omul nu se poate elibera de suferite, dar trebuie sa depaseasca unele bariere, sa se depaseasca pe sine si dorinta de a obtine cat mai multe avutii.

Arin il asculta pierdut… la ce ii folosea sa-si recastige regatul, daca nu o avea pe Arina? Ar fi putut trai si saraci, dar fericiti, oriunde si oricum.

Drumul sau parca era presarat cu roua zorilor de zi, in capatul sau se afla o casa mare cat toate zilele. Arin batu la poarta.

- Cine e? – se auzi o voce pitigaiata de femeie.

- Om bun. – a raspuns Arin.

In prag se arata o femeie in varsta, zgribulita si cocosata de trecerea anilor.

Pe Arin l-a speriat prezenta femeii si a facut un pas inapoi.

- Stai linistit fost rege, nu mai mananc oameni – apoi rase ironic de teama pe care o simtea la Arin.

- Fost rege? De unde stii? Ce stii?

- Eu sunt Sf. Vineri. Prea multe intrebari, urmeaza-ma. L-a dus pe Arin in grajd.

- Acestia sunt caii mei.

- Hmm… cam neingrijiti.

- Pai d-aia te-am adus aici sau ai alta treaba?

- Nu… da… adica ce trebuie sa fac?

- Mi-a dat o cioara de veste ca esti cel mai bun din lume la cresterea cailor, invata-ma sa am grija de ei.

- Si mie ce-mi iese?

- Un joc de noroc.

- Nu, nu mersi… nu mai joc.

- Ai incredere in mine… vei mai juca de doua ori, apoi te vei opri.

Arin stia cum ceva ciudat se intampla, invatase multe. A ascultat sfaturile babutei… nu avea alta solutie. A muncit zi de vara pana seara, a invatat-o pe Sfanta Vineri tot ce stia despre cai, a facut din caii ei cei mai frumosi cai din regiune.

- Arin, este timpul sa jucam jocul promis la inceput.

Si baba i-a aratat lui Arin o serie de siretlicuri.

- Vezi, se castiga usor.

- E chiar simplu. Cum de nu mi-am dat seama inainte?

- Erai inchis, nu cunosteai nimic. Nu stiai ca exista boala, fometea, moartea, nenorocirile, nu cunosteai ce inseamna viata.

- Traiam inchis, da…

- Hai sa lasam trecutul, ai treaba…

- Da, trebuie s-o eliberez pe Arina.unicorn_basme.jpg

- Imi place cum gandesti baiete. Inveti repede. Asculta aici la baba. Sa iei o tava de jaratec sa dai calului batran din grajd sa prinda putere pentru a te duce ca vantul si ca gandul acasa. Siretlicurile mele te vor ajuta, dar nu uita ce ai auzit la priveghi. Nu uita ca lupti pentru Arina. Cand iti va fi greu, rosteste sfaturile.

- Multumesc, Sfanta Vineri.

- Nu baiete, eu iti multumesc pentru cai, este meritul tau.

Arin a dat jaratec calului, acesta transformandu-se intr-un frumos unicorn.

- Ramai cu bine.

- Drum bun si salutari nasei tale.

Cand o auzi pe Sfanta Vineri pomenind de nasa lui, Arin isi dadu seama ca aceasta calatorie, ca lunile petrecute muncind la casa Sfantei Vineri au fost planuite de nasa sa.

- Tot ce a facut a fost pentru mine. Am invatat multe, am cunoscut lumea,  isi spunea Arin incalecand unicornul.

Arin a zburat peste trei tinuturi, a traversat trei mari pentru a ajunge in fostul sau regat. Fratele sau a fost foarte surprins sa-l vada pe Arin intrand in regat calare pe un unicorn.

- Ti-am interzis sa mai intri in regatul meu.

- Regatul tau? Sa te vad…spuse Arin.

- Sa ma vezi la ce?

- La un joc, sa mai jucam unul…

- Ce mai ai de pierdut?

- Tocmai, nimic…ii raspunse fratelui sau

- Jucam. Daca eu castig devii sclavul meu pentru totdeauna.

- Ceri cam mult, spuse Arin.

- Da… dar si daca se intampla sa castigi iti dau totul inapoi.

- Totul?

- Totul, regatul, avearea si pe … Arina. Totul sau nimic. Ce zici?

- Hai sa incepem.

Si au inceput jocul. Lui Arin i-a fost putin frica. Treptat, folosindu-se de ceea ce il invatase Sf. Vineri, balanta se inclina in favoarea sa. La sfarsitul jocului Arin a iesit invingator. Fratele sau era foarte furios si foarte uimit.

- Acest regat trebuia sa fie al meu de la inceput, dar tu te-ai nascut primul. Ti-am intins o cursa si ai picat drept in ea numai ca…. nu stiu cum de ai castigat acum…

- Cum ai putut face asa ceva? Daca nu faceam greseala de a paria pe propria sotie iti lasam tie toata averea impreuna cu regatul. Ce misel…

- Eu? E regatul meu…printul_si_printesa_basme.gif

- A fost vreme de cateva luni al tau, acum este al meu asa cum a fost dintotdeauna si asa va ramane. Acum pleaca. Du-te departe si sa nu te mai intorci niciodata.

Fratele sau mai mic n-a mai asteptat sa i se spuna a doua oara. S-a intors si a plecat, dar cum ghinionul se tine de capul omului cateodata… tocmai cand iesea pe poarta o ploaie abundenta se porni, cu tunete si fulgere. Iar un fulger ratacit il lovi pe fratele regelui Arin, astfel incat acesta muri pe loc. Si-a platit greseala de a-l insela pe fratele sau si de a dori sa-i ia regatul si averea.

De cum si-a recapatat regatul, regele Arin a mers de-ndata s-o elibereze pe Arina. Si-a cerut de mii de ori scuze, i-a promis ca nu va mai juca niciodata un joc de noroc. Iar aceasta ca o buna zana, l-a iertat. Iubirea lor a durat vesnic, iar in timp, au creat o frumoasa familie, armonia dainuind in casa si in imparatia lor.

Si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Nota obtinuta:
7.5 (4 voturi)
6209 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Nicoleta-Curelea Miercuri, 07 Iulie 2010

Etichete pentru acest articol:

basme, povesti, regi, printi si printese, copii



S-ar putea sa va intereseze si:

Miffy, fetita iepuras creata acum 55 de ani de autorul si ilustratorul Dick Bruna, este [..]
citeste si comenteaza
Unii dintre noi adoptam un animalut (fie ca este catel, pisicuta, iepuras, testoasa...) [..]
citeste si comenteaza
Cei care au descoperit deja motanul minune in primul volum, de anul trecut, acum sunt [..]
citeste si comenteaza
Aceasta legenda este ideala pentru copii, tinand cont de faptul ca ii invata sa fie mai [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Madam Mary Barbara Hamilton Cartland (1901-2000) a fost o scriitoare cunoscuta pentru numeroasele [..]
citeste si comenteaza
M-am certat cu luna cand te-am visat aseara...dar ma privea tacuta...oare cine e de vina? Stelele [..]
citeste si comenteaza
Manastirea este situata in satul cu acelasi nume, pe valea paraului Sucevita, la o distanta de 18 [..]
citeste si comenteaza
Un sfarsit de noiembrie trist, plumburiu isi facea prezenta intr-un oras al betoanelor. Pe gazonul [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate