Bucuria de a fi copil

Copiii pot fi dificili uneori si … incapatanati si galagiosi, dar vor ramane intotdeauna un simbol al inocentei pentru noi, ceilalti, care am decis sa ascundem copilul din noi si sa ne punem masti de oameni maturi.

Daca am decis aceasta, atunci trebuie sa ne asumam aceasta decizie, dar, in calitate de parinte, de exemplu, nu avem voie sa le rapim copiilor bucuria de a trai in modul simplu in care o fac: culeg flori, construiesc castele de nisip, danseaza sub razele ocrotitoare ale soarelui, alearga…

 

Cum sunt ei fata de noi…

Ei sunt spontani, fac lucruri noi, ii inteleg pe ceilalti si ii iubesc neconditionat. Traiesc in present si nu se gandesc la ziua de maine, pentru ca stiu ca mereu va fi cineva care va avea grija de ei. Chiar daca se cearta intre ei, nu se dusmanesc o viata intreaga, ci trec peste si in cinci minute redevin prieteni. Sunt fericiti si plini de viata!

Noi, oamenii maturi, incercam sa gasim o cale spre fericire…si cu toata informatia pe care o avem ca oameni educati, civilizati, cultivati ce suntem, nu o gasim.

Atunci, ar trebui sa coboram la nivelul celor mici si sa mai invatam un pic si de la ei…sa invatam sa radem, sa ne bucuram, sa ne multumim cu ce avem, sa nu ne mai comparam intre noi pentru ca suntem unici si vine o zi in care ne dam seama ce momente frumoase am pierdut incercand sa adunam bani pentru a cumpara fericirea, cand ea era mereu in jurul nostru, strigand la noi.

 

Asculta-ti copilul!

In general, parintii isi doresc copii cuminti, tacuti, care nu deranjeaza si te lasa sa iti faci treaba sau sa ai o discutie importanta, “ca de la matur la matur”. Astfel se formeaza “copilul-xerox”, care copie un pic din comportamentul parintilor, un pic din al bunicilor, un pic din al colegilor, copilul care nu stie ca are dreptul la o parere diferita de a celorlalti si astfel intr-o zi ajunge sa se intrebe cine este el si ce scop are in viata…

Pentru ca mereu a incercat sa atinga scopurile celorlalti, devenind un copil-model, el nu mai stie acum ce scop are el, ce isi doreste de la viata…se simte pierdut.

Astfel, ajungem multi dintre noi la maturitate sa purtam acele masti imprumutate de la parintii nostri.

De ce avem nevoie sa facem totul perfect? Oricum nu ii putem face pe toti fericiti. Putem in schimb, sa facem lucrurile astfel incat noi sa fim fericiti si impliniti si sa devenim un model pentru altii, a ceea ce inseamna o cale catre fericire, si un mod eficient de a ajuta, fara a da sfaturi si fara a critica.                                                                                                    

Un articol de: Diana Elena Preutescu                              

Nota obtinuta:
10 (6 voturi)
1380 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Marţi, 25 Martie 2014

Etichete pentru acest articol:

despre copilarie, pentru copii



S-ar putea sa va intereseze si:

Daca de multe ori as fi intrebata ce as vrea sa fiu pe acest pamant i-as raspunde simplu: [..]
citeste si comenteaza
Chiar daca cel mic este prea mic pentru a intelege unele lucruri, asta nu inseamna ca [..]
citeste si comenteaza
Iubitul tau are copil? Ghid de conduita pentru noul rol de mama vitrega. Dupa lungi [..]
citeste si comenteaza
Laptele matern este un prim aliment ideal pentru bebelusul tau, inca din primele clipe de [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Remedii naturiste. Sunt cunoscute mai multe soiuri de pelin, insa folosit in medicina naturista [..]
citeste si comenteaza
Nu putine sunt povestile pe care le auzim despre… tot. Se spun cate-n luna si-n stele despre [..]
citeste si comenteaza
Se apropie nunta si inca nu te-ai hotarat asupra dansului mirilor? Ce ar fi daca ai alege un vals? [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate