Rugaciune- Poezie
Urc spre lumina Ta nesfarsita scara,
Catre a Ta vesnicie trepte subrede sui...
Din cand in cand zgarie trupul cate un cui,
Mainile batucite greu lutul imi cara.
Intre pamant si cer nu ma plang nimanui.
Gerul nu ma opreste, nici jarul din vara.
Nu stiu de unde vin, din ce taram, ce tara...
Cine mi-a dat puterea? ce datorez si cui?
Cat mai am de urcat? Sfarsitul este unde?
Nor plumburiu capatul departat imi ascunde,
Nadejdile-mi pier, in vijelia pagana.
Cand privesti spre mine singur sunt, parasit,
De cand ma tot muncesc, ma zbat! Cum n-am murit?
Cat ma tem sa nu cad... Ia-ma, Doamne, de mana!
(Rugaciune, Stroe Constantin Slatineanu)
Postat de: Sorina-Corneanu Luni, 12 Decembrie 2011
poezie crestina, craciun, sarbatori, versuri
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Microcritica - drumul catre indoiala de sine si slabirea increderii in propria persoana
- Ce gatesti pentru copii cand nu stiu ce vor sa manance: preparate acceptate de toata lumea
- Beneficiile utilizarii stickului de protectie solara pentru o piele sanatoasa
- Vitamine esentiale pentru intarirea imunitatii slabite
- 10 sfaturi pentru igiena corecta a accesoriilor pentru hrana bebelusului
