Poezii de dragoste. Pe malul marii

indragostiti-pe-plaja

Cand odat pe malul marii ne plimbam,
Iar, cat mai dintr-o parte te priveam,
Atunci scumpul tau profil ti-l admiram
Si mainile in treacat ni le mai atingeam.

Soarele  la asfintit in mare se oglindea,
Cand umbra lunii paralel cu noi mergea,
Valurile inspumate in ton cu inima mea,
Simtindu-ti bataile din tine ea se anina.

Vroiam sa-ti spun numai mii de cuvinte,
Siraguri admirative imi veneau in minte,
Prin toate iti spuneam cat "te iubesc!"
Clipa, fapta si toate ce numai ma vrajesc!

Toate le simteam atat puternic, indragitul,
Iti ganguream in fata-ti ca nemangaiatul,
Dar de cate ori te uiti la mine,  tu intelegi,
Cu-un suras al ochilor parca le pricepi!

Ma iei de mana-mi ca si pe-un copil orfan,
Mai in prelung te uiti cu ochii de mi dragan,
Orizontul marii il vad, dar-al lor nu reusesc,
Valurile marii tale verzi cat ma coplesesc!..

C-ai ochii atat de mari cat o luna la patrat,
Verzulindu-ma-s in ei am  un suflet lin-curat,
Luminosi ei surazand, asa vesnicii n-am aflat,
Puritatea zambind, parca niciunde n-am umblat!

Amandoi strengari printr-un intins paradis,
Hoinari prin imense locuri de dragoste abis,
Tu sufletul de mult cu gingasie mi l-ai atins,
Iar de ochii-ti din mine nicicand nedesprinsi!

Pe nisipul moale urmele ce ni le lasam,
Martore la simtirile ce ni le comunicam,
Chipu-ti intim, in mine-si are acum gazda,
Eternu-ti sublim ce de abia-i ating coasta!

Ascultandu-ne valurile inspumate din noi,
Imbratisandu-ne simtirile ce vin puhoi,
In valurile marii mari ne-am si acoperit,
Jucandu-ne cu simtirea ce ne-a troienit!

Suntem apa de mare si-un vazduh comun,
Valul inspumat, dorintele amorului cel bun
Soarele vazandu-te raza frumoasa, a apus,
Inbalsamandu-te luminoasa scopu-si ajuns!

Osteniti de ludice miscari date di-un amor,
Ne intoarcem, pe plaja ne gasim un locusor,
Te contemplu cum numai toata te-ai udat,
Cum ti se umfla pieptu de-un mister aflat!

Oh, viata-mi de-ai fi amoruri  ca acum ritmand,
Obscurile-mi doruri strabune-n rauri invingnd,
Cu firava-ti mana in a mea simtind la nesfarsit,
Cum si cei mai mari oameni ai lumii s-au iubit!...

(o poezie de Valerian Mihoc)

Nota obtinuta:
8.7 (7 voturi)
5291 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 02 Februarie 2013

Etichete pentru acest articol:

poezii de dragoste


S-ar putea sa va intereseze si:

Tu,zi frumoasa,nu te indeparta De cand te-astept,de cand ma-nchin Ca zambitoare s-apari [..]
citeste si comenteaza
Polita demnitatii sa n-o platesti, Unuia ce nu s-a gandit s-o aibe... [..]
citeste si comenteaza
poezie pentru iubiri recurente, pentru cei care vor s-o ia de la capat sau pentru inimi [..]
citeste si comenteaza
Sunt atras de-o vesnicie, De filmele de comedie, Sau de cele gen parodie! [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Incercam si ne chinuim sa atingem acele standarde si “valori” atinse de majoritate pentru a sta [..]
citeste si comenteaza
Cum sa cicatrizam ranile unei despartiri, cum sa lasam trecutul in spate, cum sa acceptam prezentul [..]
citeste si comenteaza
Omagiu adus celui mai important domnitor al Moldovei (si nu numai) din toate timpurile... [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate