Poezii de dragoste. Pe malul marii
Cand odat pe malul marii ne plimbam,
Iar, cat mai dintr-o parte te priveam,
Atunci scumpul tau profil ti-l admiram
Si mainile in treacat ni le mai atingeam.
Soarele la asfintit in mare se oglindea,
Cand umbra lunii paralel cu noi mergea,
Valurile inspumate in ton cu inima mea,
Simtindu-ti bataile din tine ea se anina.
Vroiam sa-ti spun numai mii de cuvinte,
Siraguri admirative imi veneau in minte,
Prin toate iti spuneam cat "te iubesc!"
Clipa, fapta si toate ce numai ma vrajesc!
Toate le simteam atat puternic, indragitul,
Iti ganguream in fata-ti ca nemangaiatul,
Dar de cate ori te uiti la mine, tu intelegi,
Cu-un suras al ochilor parca le pricepi!
Ma iei de mana-mi ca si pe-un copil orfan,
Mai in prelung te uiti cu ochii de mi dragan,
Orizontul marii il vad, dar-al lor nu reusesc,
Valurile marii tale verzi cat ma coplesesc!..
C-ai ochii atat de mari cat o luna la patrat,
Verzulindu-ma-s in ei am un suflet lin-curat,
Luminosi ei surazand, asa vesnicii n-am aflat,
Puritatea zambind, parca niciunde n-am umblat!
Amandoi strengari printr-un intins paradis,
Hoinari prin imense locuri de dragoste abis,
Tu sufletul de mult cu gingasie mi l-ai atins,
Iar de ochii-ti din mine nicicand nedesprinsi!
Pe nisipul moale urmele ce ni le lasam,
Martore la simtirile ce ni le comunicam,
Chipu-ti intim, in mine-si are acum gazda,
Eternu-ti sublim ce de abia-i ating coasta!
Ascultandu-ne valurile inspumate din noi,
Imbratisandu-ne simtirile ce vin puhoi,
In valurile marii mari ne-am si acoperit,
Jucandu-ne cu simtirea ce ne-a troienit!
Suntem apa de mare si-un vazduh comun,
Valul inspumat, dorintele amorului cel bun
Soarele vazandu-te raza frumoasa, a apus,
Inbalsamandu-te luminoasa scopu-si ajuns!
Osteniti de ludice miscari date di-un amor,
Ne intoarcem, pe plaja ne gasim un locusor,
Te contemplu cum numai toata te-ai udat,
Cum ti se umfla pieptu de-un mister aflat!
Oh, viata-mi de-ai fi amoruri ca acum ritmand,
Obscurile-mi doruri strabune-n rauri invingnd,
Cu firava-ti mana in a mea simtind la nesfarsit,
Cum si cei mai mari oameni ai lumii s-au iubit!...
(o poezie de Valerian Mihoc)
Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 02 Februarie 2013
poezii de dragoste
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
comentarii:
- Microcritica - drumul catre indoiala de sine si slabirea increderii in propria persoana
- Ce gatesti pentru copii cand nu stiu ce vor sa manance: preparate acceptate de toata lumea
- Beneficiile utilizarii stickului de protectie solara pentru o piele sanatoasa
- Vitamine esentiale pentru intarirea imunitatii slabite
- 10 sfaturi pentru igiena corecta a accesoriilor pentru hrana bebelusului
