Interpretarea viselor. Tichetul violet

Multe lucruri incep cu un vis. La fel, si aceasta carte s-a nascut intr-un vis. Dar de data aceasta nu dintr-un vis dorinta (de a scrie, de a deveni scriitoare – departe de mine), ci intr-un vis simbolic apartinand planului oniric.

Un vis - dintr-o noapte obisnuita de martie - fascinant, dar aducand cu sine si necesitatea, pentru prima oara, de a scrie despre el. Despre un vis pe care l-as fi putut, cu usurinta, uita pana dimineata.

Cred ca mai mult sentimentul trait in vis m-a impins, de fapt, spre a scrie.

Simbioza intre tipologiile prezente, vorbele si gesturile lor, legatura intre statiile de oprire ale trenului si culorile biletelor de calatorie si foarte important, drumul fara sfarsit spre care am pornit privind inapoi cu un soi de disperare similara cu teama copilului care se rataceste la balci catre ultima statie in care nu coborasem din lipsa unei banale perechi de pantofi, toate m-au determinat sa scriu cautand semnificatii mai profunde acestui vis care cu siguranta nu s-a petrecut pur intamplator. Subconstientul trimite mesaje pe care, iata, le asociez imediat ce ma trezesc, unei situatii relativ similare in planul real. Directia in care ma indrept acum eu in plan cotidian reprezentata in ax oniric prin acea stranie calatorie cu trenul.

Calatorie catre… acum vreau sa descopar unde.

Am visat ca eram intr-un tren de poveste care avea, teoretic, numai doua opriri. A treia si ultima nu exista neaparat asa ca trebuia sa te gandesti bine daca vei cobori intr-una din statiile disponibile sau vei ramane in tren sperand sa ajungi acolo unde te intereseaza. Constienta ca trebuia sa cobor in gara micului meu oras am ales sa raman in tren desi nu aveam nicio certitudine ca acesta va opri intr-adevar acolo. Era un tren care mergea extraordinar de repede si avea opriri neasteptate, la intervale foarte scurte de timp. In tren eram eu, uitandu-ma pe freastra fara a avea un loc de ocupat, un batran artist si la capatul culuarului cativa alti calatori carora nu le vedeam bine chipul din cauza luminii slabe care nu batea pana acolo. Am pornit brusc fara sa stiu cand am ajuns in trenul respectiv si am oprit mai cuaand decat ai apuca sa clipesti…la Paris. Controlorul, un corp fara cap si un gat umbros ma intreaba daca nu cumva cobor la Paris. Evident ca nu cobor, astept pana acasa, nici macar nu imi dau seama ce ruta e asta care trece pe la Paris. Mi se pare putin ciudat, dar astept sa se inchida usile si sa pornim mai departe; pana la urma s-o fi schimbat ruta de cand n-am mai mers eu cu trenul. Batranul artist coboara.

Dupa un drum scurt intr-un decor obisnuit - camp de o parte si de alta - oprim la New York. De data aceasta chiar este ceva ce nu inteleg sub nicio forma. Intr-o stationare mai lunga decat cea precedenta, privesc pe fereastra cum in spatele uni gard inalt de sarma mergeau oameni de afaceri, la patru ace, incaltati cu panrofi pentru kangoo jumps. Nu cobor pentru ca nu am pantofi...kangoo jumps. Raman in tren si imi caut loc printre cei care mananca paine uscata pe niste ziare, nu mai este lumina, nu mai inteleg exact ce se intampla pana cand controlorul imi cere biletul, ii intind un cupon violet pe care il composteaza si imi spune deznadajduit” cei cu cupoane violete nu ajung nicaieri”. Stationarile au fost cele din urma si acum veti merge fara ca vreodata sa ajungeti undeva”.

M-am trezit. A fost ciudat sentimentul si au fost ciudate vorbele controlorului. Spaima tichetului violet m-a trezit de fapt. Semnificatia lui nu mi-a placut, drumul care nu ma va duce nicaieri m-a pus pe ganduri, faptul ca nu am coborat in niciuna dintre statiile precedente m-a debusolat, tichetul violet care aparent nu ma va duce nicaieri in viata…m-a facut sa ma intreb de ce, de ce am primit tocmai eu un tichet violet, care era sensul si mersul acestui tren in care ma aflam…

Caut cu neastampar sa imi continui calatoria cat mai curand si sa descopar daca intr-adevar nu mai pot face nimic avand un tichet violet.

Tu ce tichet ai?

Nota obtinuta:
10 (4 voturi)
1646 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Sorina-Corneanu Vineri, 03 Mai 2013

Etichete pentru acest articol:

despre vise, pentru vise



S-ar putea sa va intereseze si:

Nu exista suflare umana care sa traiasca pe pamant si sa nu greseasca; nu cred ca exista [..]
citeste si comenteaza
Ganduri despre toamna, peisaj de toamna. Amintiri din copilarie, la bunici. [..]
citeste si comenteaza
Dragelor mele confidente m-am gandit sa le ofer o pagina din viata la tara; nu aceea pe [..]
citeste si comenteaza
Prin liceu, cand aveam timp si citeam un raft de carti fara sa tin cont de nimic, am [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Dupa sarbatori si meniurile fastuoase, revenim la senzatia de corp usor cum stim mai bine. Mancam [..]
citeste si comenteaza
Daca esti o impatitmita a bucatariei italienesti sau doar vrei sa incerci ceva nou, iti oferim o [..]
citeste si comenteaza
Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca sunt o papusa de carpa si mi-ar darui o farama de viata... [..]
citeste si comenteaza
Femeia este lucrarea de diploma a lui Dumnezeu la examenul de estetica... [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate