Fa-ti timp! Citeste o carte!

"Esti ca o carte deschisa!" Da, asa se spunea candva. Acum aceasta expresie si-a pierdut autenticitatea, si-a tocit intelesul. Acum dam importanta lucrurilor superficiale, uitand adevaratele valori. Cartile nu se mai deschid, timpul le rupe filele, una cate una...

Iti mai aduci aminte de mine? Sunt eu, cartea! Nu ma lasa prafuita in dulap si nu permite ca filele mele sa se toceasca fara ca sa-ti pot arata tainele pe care le ascund! Ignora-mi copertile vechi, scoate-ma din negura uitarii! Rupe putin din timpul tau pretios, nu ma pierde in condeiul uitat al marilor scriitori! Daca ma rasfoiesti, am sa-ti arat lumea tainica a cuvintelor, iti impartasesc secretele mele, te sfatuiesc si te invat. Te conduc spre o lume necutreiarata, diferita de lumea insipida, superficiala, prafuita in care traiesti. Eu ma deschid spre tine, dar tu nu vrei sa ma deschizi. Acum ma sting, neputincioasa, putin cate putin...


Un prieten devotat  

In ciuda devotamentului pe care ti l-am demonstrat, tu m-ai scos din lista ta de prieteni. Preferi lumea virtuala si prietenii falsi. Nu mai sunt un prieten pentru toata viata si nu mai trezesc amintiri. Peste filele mele s-a instalat o liniste apasatoare. Duc in spate povara singuratatii, a cuvintelor necitite, a ideilor neaflate.

 

Un drum fara intoarcere    

M-am nascut nemuritoare, dar acum ma prabusesc, putin cate putin. Toate cuvintele asternute pe hartie, imbracate atat de frumos in talent, cultura si stropi de informatii, au intrat intr-o usoara amortire. O amortire sfasietoare, pe care doar o mana curioasa o mai poate risipi. Nu mai zbor prin gandurile oamenilor ca un pescarus in inima vazduhului, acum am aripile frante. Penita scriitorilor s-a tocit, iar cuvintele nu-si mai gasesc sensul. Candva, cream suspans, interes si curiozitate. Acum totul s-a risipit, ca nisipul purtat de vant pe o plaja pustie. Am amanat prea mult sfarsitul, stralucind sub semnul unui licar de speranta. Dar acum, timpul este mai presus decat dorintele mele. El nu se mai intoarce pentru ca eu am fost aruncata in epoca nepasarii. El imi taie filele, este necrutator.

Si totusi... sa mai astept? Spune-mi, cat sa mai astept?

Un articol de: Gabriela Barbu

Nota obtinuta:
10 (8 voturi)
4143 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Sâmbătă, 14 Decembrie 2013

Etichete pentru acest articol:

carti citite, despre carti, de ce sa citim carti



S-ar putea sa va intereseze si:

Intr-o lume care ne alearga si in care am uitat adevaratele valori, ne declaram frecvent [..]
citeste si comenteaza
Luand (de voie, de nevoie) contact cu tot felul de oameni, am descoperit categoria celor [..]
citeste si comenteaza
Frumusetea este o notiune relativa. Ceea ce mie imi place, tie ti se poate parea fad, [..]
citeste si comenteaza
Ca tot se apropie sfarsitul de an, fiecare dintre noi ne propunem o dieta stricta. Facem [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Interviu realizat in Arizona, cu Elsa Easton, despre compatibilitati si diferente [..]
citeste si comenteaza
Cine nu isi doreste sa fie unicul gestionar al bugetului sau? Foarte tentant pentru cei care doresc [..]
citeste si comenteaza
Chiar daca mai toate posturile de televiziune ne sugereaza cata apa ar trebui sa consumam zilnic, [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate