Craciunul care doare

lumanarele_rosii_de_sarbatori_iarna_80x56

Imaginati-va un copil imbracat in haine vechi si murdare, incaltat cu ghetute prea mari pentru el, tremurand in fata unui brad de Craciun, impodobit in vitrina unui magazin de jucarii. Priveste pierdut cu ochii prea tristi pentru varsta lui, cu obrajii brazdati de lacrimi de durere si cu gura schimonosita de neputinta. Vrea doar sa vina Mosul si la el, cu ceva cat de mic, atat cat sa se simta si el copil. Din pacate, nu toti copiii au dreptul la copilarie, cu tot ce presupune aceasta perioada a vietii, indeosebi sarbatoarea preferata a micutilor  - magicul Craciun.

Pentru cei mai multi dintre noi Craciunul este sarbatoarea minunata a tuturor crestinilor, este caldura si dragoste, este lumina si culoare, este belsug si desfatare. Dar nu pentru toti! Daca pentru unii inseamna veselie, opulenta si clinchete de clopotel, pentru multi dintre semenii nostri inseamna frig, lacrimi si neputinta. Acesti oameni sarbatoresc un altfel de Craciun – un Craciun al durerii si al disperarii, un Craciun in care mame imbatranite prea devreme isi privesc impietrite copiii care viseaza la un brad impodobit intr-o camera calduroasa si la cateva hainute sau dulciuri sau jucarii. Nu toate deodata, macar unele dintre acestea, pentru ca viata i-a invatat sa se multumeasca cu atat de putin. Un Craciun in care tati cu salarii microscopice sau care muncesc cu ziua pe nimic  stau cu capul plecat si privirea inversunata catre traiul care nu le-a permis sa-si depaseasca conditia mizera.

Pentru cei mai multi Craciunul inseamna abundenta, insa pentru cei sarmani este o zi amarata ca oricare alta, cu aceleasi lipsuri si aceleasi lacrimi care rod sufletul. In seara de Ajun sunt infrigurati si tristi, pentru ca Mosul i-a uitat, pentru ca trebuie sa manance aceeasi fiertura seaca la fel ca in fiecare zi a vietii lor chinuite si aceeasi paine uscata, gasita cine stie pe unde. Sunt un pic mai fericiti cei ce traiesc in zonele unde se mai practica mersul la colindat: din ceea ce primesc micutii in traista, mamicile incropesc o placinta de mere, doar ele stiu cu ce, iar bomboanele, covrigii si biscuitii primiti constituie adevarate delicatese. Cei mai ingeniosi, carora viata le-a mai lasat o umbra de copilarie, impodobesc o ramurica desfrunzita si inghetata cu carpe colorate si ate si cu ce mai gasesc prin casa care sta sa cada pe ei.

Dar sa nu uitam ca sarbatoarea aceasta inseamna si familie. Da, intr-adevar, cei necajiti sunt poate mai apropiati unii de altii, decat cei prea preocupati de propria persoana, de tinute sofisticate sau de mancaruri simandicoase. In frig sau intuneric, stau impreuna, ingramaditi si rad sau plang laolalta, ascultand  doar clopotele disperarii, nicidecum clinchet vesel de clopotel ce vesteste bucuria Nasterii Mantuitorului.

Multi dintre noi petrec cea mai mare a timpului in fata televizorului, cu zeci de programe care de care mai vesele si mai galagioase. Pentru cei care nu au ce pune pe masa, emisiunile colorate si delicioase le lasa un gust amar – gustul lipsurilor si al saraciei.

La fel de dureroasa ca saracia este si singuratatea, fie ca ai masa plina, fie ca nu. Singuratea e o rana deschisa, iar in prag de sarbatori, aceasta sihastrie voita sau nu, aseaza in brad, nu globuri stralucitoare, ci lacrimi, nu caldura, ci pustiire.

 

Pentru copii, sarbatoarea aceasta minunata inseamna, intai de toate, darurile pentru care s-au straduit sa fie cuminti tot anul. Sunt bombardati cu cadouri acasa, la scoala, la gradinita la serviciu la mama si la tata, de la bunici, de la matusi si am putea continua cu exemplele. Dar pentru copiii in zdrente, copiii din orfelinate, copiii din canale, copiii abandonati pe cine stie unde, cea mai asteptata sarbatoare din an reprezinta inca o confirmare a amaraciunii lor. Nu-i putem ajuta pe toti sau poate pe niciunul, dar in seara de Ajun putem spune o rugaciune pentru ei, nu pentru belsug, ci pentru puterea de a infrunta vicisitudinile vietii cu capul sus si sufletul curat, alaturi de familiile lor sau de ei insisi. Sa ne rugam sa le ramana macar speranta ca poate anul viitor va fi mai bine.

Fie ca acest Craciun sa ne ajute sa vedem dincolo de noi!

 

Un articol de: Alina Anghel

Nota obtinuta:
10 (5 voturi)
1381 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Marţi, 04 Decembrie 2012

Etichete pentru acest articol:

craciun copii, cadouri copii, pentru copii



S-ar putea sa va intereseze si:

Scriu pentru tine, draga femeie. Indiferent unde te afli sau in cautarea cui. Ti-as da un [..]
citeste si comenteaza
„Cine spune ca fericirea nu se poate cumpara, o spune pentru ca nu stie unde se [..]
citeste si comenteaza
Cat de des va ganditi la lucrul acesta? Daca nu ne-ar intreba cineva, am trai doar cu [..]
citeste si comenteaza
In fiecare dintre noi, la un moment dat se da o lupta dificila. Desi cauzele sunt [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Observatii asupra cerintelor de la examenele scrise la limba si literatura romana. Sistemul actual [..]
citeste si comenteaza
O poezie de dragoste, ca la prima indragosteala, cu fluturi in stomac. [..]
citeste si comenteaza
Cauti o modalitate prin care sa mai slabesti cateva kilograme, sa-ti tonifiezi musculatura si sa [..]
citeste si comenteaza
"Nopti de patima" nu este un fantasy cu vampiri deja devenit cliseu. Constructia [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate