Ce ne face nefericiti?

fericire_si_nefericire

Nu, nu este vorba despre nefericirea provocata de pierderea cuiva drag si nici despre deznadejdea care te cuprinde cand iti vezi partenerul stand la discutii pe Facebook cu vreo colega de serviciu. Este vorba de acea senzatie ca din viata ta ceva lipseste, o tristete molcoma a carei sursa nu o poti identifica cu usurinta.

Studiile sunt terminate, jobul bunicel, sotul iubitor, distractie cu prietenii in weekend, parintii bine sanatosi, concediu in afara si totusi, de ce suntem nemultumitii?

 

Nu ne bucuram de prezent. Auzim de atatea ori in jurul nostru ca trebuie sa traim clipa, dar cand vine momentul sa facem asta, nu stim cum. Pare ca suntem construiti sa ramanem blocati intre trecut si viitor. Ne amintim ce frumoasa a fost clasa a 12-a, prima iubire, prima partida de sex, cum am plecat intr-un weekend nebun la munte, apoi asteptam. Asteptam sarbatorile de iarna, asteptam ziua celei mai bune prietene, asteptam weekendul/ salariul/ sa cumparam o geanta/ sa zugravim/ sa vizitam bunicii. Unde e deci prezentul acela pe care trebuie sa il traim la intensitate maxima?

 

Ne-am obisnuit sa ne plangem din orice. Unii mai mult, altii mai putin, dar toti avem tendinta sa povestim despre ce mari greutati intampinam noi. A spune unui apropiat ce te apasa e o modalitate de eliberare sufleteasca, un prim pas catre "vindecare", dar neplacerile iscate de: pierderea autobuzului, dresul agatat cu unghiile, o dimineata ploioasa in care n-aveai umbrela, nu sunt motive serioase sa-ti plangi de mila. Poate doar daca ploaia rece iti declanseaza o pneumonie urata care te impieda ca mergi la nunta fratelui si fratele ramane certat pe viata cu tine, nici parintii nu-ti mai vorbesc ca inainte si se feresc sa va invite pe amandoi la aceeasi masa de Craciun, ramai singura in sfanta noapte, suspini si ai ganduri sinucigase!


Procrastinarea, ca filosofie de viata. Amanam in mod nejustificat ceea ce le avem de facut, chiar daca lucrurile acelea nu ne displac in mod explicit. Taraganarea actionilor noastre conduce, pe termen lung, la un mod de viata care ne pricinuieste suferinta. Suna cunoscut: de luni ma apuc de sport? De lunea viitoare, pentru ca acum este ziua colegei de birou si mancati pizza, mai bine de la 1 ca sa incepi cu dreptul, staaai, vin sarbatorile, mai bine dupa Anul Nou, poate la inceputul lui ianuarie caci acum frigiderul este plin de mancare, doar n-o arunci!

Cel mai probabil n-o sa se intampla nimic, iar cand iti vei da seama ca nu te mai poti inchide la siret din cauza colacilor, o sa fie un pic cam tarziu.

 

Sentimentul de vinovatie. Isi are sursa directa in deprinderea de a lasa pe maine. Suntem raspunzatori de faptele noastre, iar destinul, cu anumite exceptii, este suma alegerilor noastre. In momentul in care ajungem intr-un punct al vietii care nu ne place, ne uitam in urma, constam unde am gresit, regretam ca nu am actionat cand trebuia, lasam zilele sa treaca din inertie, ne invinovatim iar, este un cerc vicios in care ne invartim fara rezultat.

A recunoaste o culpa este primul pas, urmeaza asumarea si corectarea, din pacate ultimele doua nu au asa mare greutate, pana si proverbul spune ca “greselea recunoscuta este pe jumatate iertata”, de indreptare nu zice nimic.

Un articol de: Alexandra Florentina Matei

Nota obtinuta:
10 (6 voturi)
741 vizite
Noteaza si tu acest articol:
10 9 8 7 6 5 4 3 2 1

Postat de: Redactor-Colaborator Marţi, 07 Octombrie 2014

Etichete pentru acest articol:

despre nefericire, de ce suntem nefericiti



S-ar putea sa va intereseze si:

Sa traiesti este cel mai rar lucru din lume. Majoritatea oamenilor doar exista, spunea [..]
citeste si comenteaza
Lectii de profesionalism si umanitate pe care le-am invatat de la britanici - si pe care [..]
citeste si comenteaza
De ce disputele verbale femei vs. barbati se soldeaza mereu cu esecurile barbatilor? De [..]
citeste si comenteaza
Dispozitia visatoare si dorinta de izolare, altfel spus, melancolia nu este intotdeauna o [..]
citeste si comenteaza

De acelasi autor:

Din ce in ce mai des aud despre prietene de o viata care ajung sa nu-si mai vorbeasca, iar aici nu [..]
citeste si comenteaza
De multe ori ne intrebam care este idealul de femeie la care ar trebui sa aspiram? Compenseaza [..]
citeste si comenteaza
Intr-o lume a barbatilor, femeile sunt la conducere. Avem dreptul la opinie, detinem joburi de [..]
citeste si comenteaza
Culoarea, aceasta fermecatoare insusire a tot ce ne inconjoara, ne aduce in suflet bucurie sau [..]
citeste si comenteaza

comentarii:

Adauga comentariu

Care este varsta ta, cititoare a portalului www.femeiastie.ro?

  • - 10 ani
  • 11 - 14 ani
  • 15 - 18 ani
  • 19 - 24 ani
  • 25 - 30 ani
  • 31 - 35 ani
  • 36 - 40 ani
  • 41 - 45 ani
  • 46 - 50 ani
  • 50 + ani

vezi rezultate