Acum o luna toti parintii erau in febra cumparaturilor de rechizite si manuale pentru a-si pregati odraslele pentru un nou inceput de an scolar. Cei in cauza, copiii, simteau, in functie de varsta, ori bucurie si nerabdare - in cazul celor mici, ori sentimente mai putin placute la gandul ca incep un nou an de invatat si vor fi treziti la ore matinale.

Unde ii trimitem?

Si au dreptate. In fiecare septembrie ne pregatim copiii pentru ai trimite sa petreaca cel putin 6 ore / zi intr-o cladire in care existenta incalzirii este de multe ori un lux, imbracati intr-o uniforma de calitate inferioara si demodata, pe care nu e de mirare ca nu o accepta. Dupa ce ca stau la scoala, adica in vacarmul numit de catre unii “spital de nebuni” (nu radeti, chiar exista persoane care numesc astfel scolile romane, indiferent daca ne convine sau nu), vin acasa si se apuca de teme, care sunt date cu cate suta de exercitii, mai ales la matematica. In total, timpul pe care cei mici il petrec invatand ajunge sa depaseasca durata medie a unei zile de lucru a unui adult.

Daca analizam mai detaliat timpul pe care copiii il petrec la scoala, constatam ca stau cateva ore pe zi intr-o cladire cu gratii la geamuri si porti incuiate permanent, chiar si pentru parinti, si suporta de multe ori atat comportamentul colegilor violenti care provin din familii destramate sau disfunctionale, sau chiar cu istoric medical de boli mintale, cat si pe cel al profesorilor pe care ii platim ca sa-i educe, dar, in loc de asta (unii) ii lovesc, ii insulta sau ii terorizeaza psihic pe copii.

Cine ii are in grija?

In privinta profesorilor, statul persista in eroare. In loc sa-i promoveze pe cei tineri si sa-i incurajeze financiar sa ramana in profesorat, acestia sunt dati la o parte de catre profesorii in varsta - cazurile pensionarilor rechemati la catedra pe motiv ca “tinerii nu vor sa fie profesori”. Sunt foarte multe si frecvente astfel de cadre didactice - care nu mai tin minte nici pe sfert materia pe care ar trebui s-o predea, au metode demodate si nu se inteleg cu cei mici.

De asemenea, profesorii ar trebui testati psihologic cel putin anual, fiindca nimeni nu vrea sa recunoasca ca au o meserie care ii uzeaza mental foarte mult, dar si sa iasa la pensie mai devreme, nicidecum la 65 de ani.

O alta problema a profesorilor este faptul ca multi dintre ei sunt foarte slab pregatiti; cum poate un om care a luat nota 1 la titularizare sa vina in fata unui colectiv de copii si sa pretinda ca ii invata materie?

Si cand vine acasa...

Dupa scoala, copilul vine acasa si se apuca de teme, care sunt dupa cum spuneam cam 100 de exercitii la matematica, 50 la fizica si vreo 5 la romana. Ba nu, hai sa fie 10 la romana, ca sa “bage copilul la cap materia predata” (dupa cum spunea o profesoara acum cativa ani). Chiar daca repetitia este mama invataturii, asta nu inseamna ca trebuie sa ne obligam copii sa petreaca mai mult de 2-3 ore / zi in fata caietului de teme. Totusi, sunt inca copii, inca ar trebui sa se mai joace, sa aiba diferite activitati extrascolare potrivite varstei lor, cum ar fi baletul, dansul, tenisul, sau altele, nu sa stea toata dupa-amiaza aplecati peste birou ca un contabil de varsta mijlocie.

In concluzie, scoala, locul care ar trebui sa-l formeze si sa-l pregateasca pe copil pentru viata de adult, ii deformeaza personalitatea, daca nu i-o anuleaza complet, ii distruge definitiv programul de masa si somn si, in loc sa invete macar cateva notiuni de cultura generala, invata doar ultimele noutati in materie de manele, comportament “monden” si excluderea colegilor care nu sunt de acord cu acestea.

Postat de: Simona Sâmbătă, 25 Septembrie 2010