Credinta si cinstea m-au salvat
De cand m-am nascut si pana in prezent, parintii si biblia m-au invatat ca a minti este un lucru grav. Oricat ai fi de versat, mai devreme sau mai tarziu, adevarul va iesi la iveala. Si cat de prost te simti atunci cand se descopera si mai ales cand trebuie sa faci fata consecintelor, umilintei si rusinii. Asa ca va sfatuiesc ca indiferent ce ati facut, chiar daca gravitatea lucrului e mare sau mica, e indicat sa recunosti, cum zice o vorba a mamei „greseala recunoascuta e pe jumatate iertata” si credeti-ma ca este adevarat.
Asa mi s-a intamplat si mie in liceu cand, dintr-o mica neatentie, am fisurat proiectul realizat pe sticla al unei colege. Si cand ma gandeam ca trebuie sa ma duc acasa sa-i spun mamei, imi venea sa ma ascund intr-o gaura de sarpe. Nu stiam cum sa ii povestesc, sa o mint sau sa-i spun adevarul. Si m-am rugat Domnului timp de patru ore, pana cand parintii au venit de la serviciu si printre suspine le-am relatat intamplarea. Nici voce nu mai aveam, si de emotii, dar si de spaima. Si, spre uimirea mea, mama nu m-a „altoit”, desi o meritam, ci m-a iertat si am reusit sa rezolvam cu bine problema. Asa ca, in viata, cel mai de pret lucru este adevarul.
Ane Ionita
Postat de: FemeiaStie Miercuri, 05 Mai 2010
credinta, adevar, minciuna
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
