Robert – bunatate, generozitate, candoare
Anumite subiecte trebuie sa ramana departe de social media, ca o expresie a bunului simt, decentei si pentru respectarea intimitatii oamenilor. Chiar daca romanii au o pasiune pentru a vorbi despre orice românisme, astfel de evenimente ar trebui pastrate in spatele usilor inchise. Acum fac o exceptie, in numele meu si al colegelor mele de redactie.
Am aflat cu tristete ca unul dintre putinii redactori barbati, intr-o redactie exclusiv de fete, colegul nostru, Robert Codescu, a parasit lumea aceasta in august 2022. 
Robert – bunatate, generozitate, candoare
Dar… o sa spun altfel povestea lui. Robert era colegul nostru - iubit de toata lumea, nu doar pentru ca era de o bunatate, caldura si generozitate iesite din comun, dar si pentru ca era jovial, glumet si pozitiv, indiferent de situatie.
La petrecerile de sfarsit de an pe care le organizam in redactie, Robert imi tinea loc langa el si ma dojenea ca “frunzaresc” tortul, iar eu il dojeneam ca bea prea mult Pepsi.
Fotografiam felia de tort si sticla de Pepsi si le postam. La ultima intalnire/petrecere de redactie la care a venit, in 2018, mi-a adus cadou trei volume cu filme celebre de-a lungul timpului. Robert era neobosit, scria cu o implicare nebuna. Colectiona ceasuri, pe care le-a si donat Muzeului Ceasului din Ploiesti, si avea, separat, un blog cu un numar impresionant de vizualizari, cu impact international, pentru care il sustineam intotdeauna.
Avea o situatie financiara tare nedreapta, raportat la cat muncea si la capacitatile sale, dar vreau sa spun ca a fost cel mai demn om pe care l-am cunoscut vreodata. Din toate punctele de vedere.
Ar fi atat de multe de spus despre Robert, dar dupa 10 ani de prietenie si 7 de lucru impreuna, ar trebui sa scriu o carte. Robert era genul de om care se naste o data la multi ani. Special. Altfel…n-as fi simtit sa scriu despre el. Nu stiu, nu cred sa fi fost cineva care sa nu-l placa. Il iubeai de cum il cunosteai. Asa sunt unii oameni, ei trebuie tinuti aproape. Imi spunea Kid/ Kiddo, ma tinea sa nu cad la Unirii pe gheata, in intersectie, si il invitam mereu la teatru.
La intalnirile de redactie, Robert ne facea pe toti sa radem, avea mereu o gluma buna pusa deoparte, dar si o vorba buna. Optimismul lui era contagios. De la Robert, mi-a ramas amintire prima noastra fotografie, de la prima intalnire de redactie, la sfarsitul anului 2010, si o antologie cu filme celebre, pe care mi-a daruit-o in 2018, la ultima intalnire de redactie la care a ajuns.
Nu o sa vorbesc despre boala lui, n-are sens. Era prea demn si luptator sa se planga de ceva si n-ar vrea nici acum sa primeasca mila. Vreau doar sa spun ca a scris si lucrat, desi ii lua de trei ori mai mult decat celorlalti, pana in ultimele zile din viata.
Ar trebui sa fie interzis ca oamenii sa moara la 40-50 de ani. E revoltator si tare dureros!
Iti multumim, draga Robert, pentru ca ne-ai invatat ce este bunatatea, prietenia, sinceritatea, optimismul, coloana vertebrala si…lista ar putea continua inca un articol.
Cei care il stiati, il citeati, sau cei care l-ati intalnit sau admirat, sper sa va bucurati sa descoperiti lucrurile bune despre Robert, nu sa va intristati de cele nedrepte. Asa cred ca ar vrea Robert, sa ne amintim de el cu bucurie. Pentru ca el insusi a fost bucurie.
Aici puteti reciti articolele scrise de Robert Codescu. Ramas bun, draga Robert!
Un articol de Ana Sorina Corneanu,
tribut pentru Robert Codescu
Postat de: Sorina-Corneanu Marţi, 30 August 2022
coleg de redactie
S-ar putea sa va intereseze si:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
De acelasi autor:
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
citeste si comenteaza
